„Armina, sora mea frumoasă” – un nod în gât și-un pumn în stomac la #FITS2016

Primul spectacol pe care l-am văzut la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu mă bântuie în continuare, după un weekend plin de evenimente.

Amine, sister” (r. Jaroslaw Fret) e despre genocidul uitat al armenilor, pus în scenă de compania Teatr Zar, din Polonia. „Cât au de strâns ăștia, săracii”, a fost reacția unui prieten întâlnit la spectacol și pentru mine esența spectacolului care te face să ajungi părtaș la evenimentele despre care, mulți dintre noi, poate nu știam mare lucru. Pentru că e un subiect delicat, despre care chiar și la 101 de ani după, nu se prea vorbește. Guvernul turc continuă și astăzi să nege genocidul.

Numele spectacolului este dat de primele trei cuvinte dintr-o scrisoare cu adresă neclară, a cărei soartă e rătăcirea în timp și spațiu. A ajuns și la noi și bine a făcut, sub forma unui spectacol muzical ce te lasă fără cuvinte, îți dă un pumn în stomac, unul de la care ieși fără să-ți vină să aplauzi, călcând peste decorul distrus în reprezentație, alcătuit inițial de câteva coloane ce creează imaginea interiorului unei biserici armene.

Nu ai nevoie de cuvinte, nici să le auzi ca să înțelegi, nici să le rostești ca să-ncerci să digeri apoi. Poți să taci, dar cel mai bine poți să povestești mai departe ce-ai văzut. În orice fel. Cântecele modale interpretate de muzicieni sunt copleșitoare, sunetele asurzitoare și curgerea nisipilui din coloane poate să doară mai tare decât picătura chinezească.

Spectacolul a fost realizat pentru 36 de spectatori. La Sibiu, la o reprezentație au participat aprox. 200. În total, 400 de oameni transformați în martori.

Am intrat destul de greu la spectacol, iar în curtea liceului Goga am dat de viitorii martori adunați în cerc în jurul regizorului care a ținut să nu ne lasă să intrăm nepregătiți și ne-a îndemnat să ne imaginăm noi o continuare a poveștilor cântate.

Curiozități din caietul program:

* Teatrul Zar este singura trupă din lume care interpretează cântece funerare svanene/georgiene și imnuri din Sardinia, în ciuda dificultății acestora
* Trainingul și tehnicile vocale noi au presupus un proces de „încorporare” care a durat doi ani – în proiect sunt invitați muzicieni și maeștri ai cântecului din Iran, Armenia, Anatolia și Istanbul
* Armine, Sister – este un proiect cu multe fațete. Axa lui este spectacolul de teatru. Concomitent, membrii Teatrului ZAR pregătesc un album, expoziții foto, discuții și concerte ale muzicienilor care participă la proiect.
* ZAR aduce teatru la poziția în care a fost înainte ca arta să de dividă în discipline. Lucrările sale abordează teme care, în lumea contemporană, par să fie rezervate domeniului religios.

Foto: © Irena Lipińska

Diana Câmpean
Diana Câmpean

Am terminat jurnalismul și, deși ar fi putut să “mă termine” și el pe mine, mereu am mers mai departe mânată de gândul: “eu vreau să scriu!”. Și cel mai mult îmi place să scriu despre oamenii sinceri, despre cei care surprind și prin cele mai mărunte gesturi, cei care trec împăcați cu ei prin viață și care știu să viseze fără șovăieli.