„EA e băiat bun” – dorinţa omului, n-o schimbă nici Dumnezeu

eA E baiat bun

12 noiembrie, 21.00 | Fabrica de Pensule, Sala RAP
EA E BĂIAT BUN (RO)

concept și regie: Eugen Jebeleanu
cu: Florin Caracala
text: Eugen Jebeleanu (adaptare după filmul documentar Rodica e băiat bun, realizat de Marian Ilea şi Gheorghe Dinu)
muzică: Alex Halka
scenografie: Velica Panduru
companie: Compania 28
producător: ColectivA Cluj, Uma Ed Bucureşti, Festivalul Temps d’Images Cluj, Căminul Cultural.
durata: 75 minute

 

Deci, ea nu ştim ce-i: fimeie, bărbat…?

Da’ asta-i dorinţa ei…

Am ajuns la avanpremiera spectacolul “Ea e băiat bun”, în regia lui Eugen Jebeleanu, cu Florin Caracala, mai liniştită ca niciodată. Cumva am reuşit să-mi fac temele înainte de spectacol, citind mai degrabă, una alta despre filmul după care a fost adaptat, „Rodica e băiat bun”. Chiar fără informaţiile respective, construit atipic, dar de-nţelesc oricum l-ai lua, spectacolul a structurat povestea Rodicăi  plimbându-ne cu Florin ca ghid din satul maramureşean, în Spania, prin povestea Micii Sirene, pe la nunţi , prin casele şi sufletele oamenilor cu gânduri de bine pentru o/un  ea/el.

Din copilărie, EL se consideră mai mult fată decât băiat. Îşi spunea EA şi purta rochii. EA a crescut cu această dilemă. La 30 de ani, confuzia persistă. Trăieşte într-un sat din Maramureş, cântă muzică populară la nunţi si pe la baruri. Nimic neobişnuit, în afară de faptul că pe buletinul său stă scris un nume de bărbat. EA pare să fie pe deplin acceptată de comunitate. Mai mult, sătenii sunt bucuroşi că România a intrat în Europa, în felul ăsta s-ar putea, poate, căsători şi EA.

Citez din Wikipedia, citată la rându-i în spectacol:

Transgen (câteodată transgender sau transgeneritate) este un termen care se referă la persoanele cross-dresseri (CD); travestiti (TV); androgini; genderqueer; persoane care traiesc cross-gender; drag kings; drag queens; si transsexuali si transsexuale (TS). Un aspect al transgenerității este transsexualismul, care se referă la procesul prin care o persoană transgen își schimbă sexul pentru a face compatibiliate între identitatea sa de gen (sau sexul psihologic) și sexul biologic.

Foto: Patricia Nita
Foto: Patricia Nita

Opozitul termenului transgen este cisgen, referindu-se la persoanele unde identitatea de gen este la fel ca și sexul biologic (majoritatea populației umane este cisgen).

Sînt o persoană curată.

La mulţi le zic defectul meu,

sînt unii care nu ştiu

sau nu-şi dau seama,

dar eu le zic

şi atunci ei mă acceptă,

aşa cum sînt.

„Dorinţa omului, n-o schimbă nici Dumnezeu” este poate cel mai puternic mesaj din spectacol şi film, transmis de un domn din satul Rodicăi, care e mai degrabă preocupat de soarta ei, decât de sexul ei.

Dorinţa (corpu)lui o face să fie o Ea plină de viaţă.

EA e băiat bun. S-a născut în corpul nepotrivit. E acceptată în comunitatea ei, dar în rest se confruntă cu multe alte probleme.

Mă întorc bolnavă din Spania

Şi mă tratează la Cluj, nu mă lasă să ies din spital pînă ce nu-mi tratează acea boală

mă bagă la închişi,

Mă bagă între băieţi. 

Din cântăreaţă pe la nunţi şi prin restaurante, ajunge victima traficului de persoane în Spania. Scapă. Primeşte o a doua şansă, precum Mica Sirenă, a cărei poveste ne-o prezintă cu emoţie Florin Caracală. Prin detaşare, prin acceptare, prin continuă căutare.

Ea vrea un băiat bun. Se îmbracă de mică cu rochii, fuste, e veselă mereu. Vrea pe cineva lângă ea. Deşi a avut mulţi bărbaţi, ştie că dacă ar găsi pe cineva, ar fi fidelă şi fericită.

Dar să nu fie gelos, pentru că eu oricum nu l-aş înşela cu altcineva

Dacă aş găsi acest bărbat în România, la noi

Ca în altă ţară, nu m-aş mai duce, nu!

Mi-e frică, deci, să mă mai duc în alte părţi!

În România, dacă s-ar exista această posibilitate

Cine mă vede, poate că o să se îndrăgostească de mine…

Şi o să fiu sunată sau… mă rog, căutată!

Am plecat de la spectacolul “Ea e băiat bun” cu o stare de nelinişite, un gol, ceva de neînţeles, cu furtuni în cap. Eu. Gen.  De mai bine de o săptămână am făcut corp-comun cu un corp în completă detaşare.

https://www.youtube.com/watch?v=pV-AN9SJG9k

Diana Câmpean
Diana Câmpean

Am terminat jurnalismul și, deși ar fi putut să “mă termine” și el pe mine, mereu am mers mai departe mânată de gândul: “eu vreau să scriu!”. Și cel mai mult îmi place să scriu despre oamenii sinceri, despre cei care surprind și prin cele mai mărunte gesturi, cei care trec împăcați cu ei prin viață și care știu să viseze fără șovăieli.