„A fost odată un băiat căruia nu-i tăcea gura și care râdea întruna…”

Din prea multă dragoste de radio, spune că nu mai prea aude bine. Din același motiv, lucrează la un volum dedicat oamenilor de radio. A scris poezie, a lucrat în presa scrisă și televiziune, e scenarist la Vocea României și își îndreaptă pașii către conținutul exclusiv online. Între timp, și-a găsit răgaz să stea de vorbă și cu noi. Vi-l prezentăm pe Bogdan Nicolai!foto bn

Ai fost implicat în diverse proiecte jurnalistice şi conexe. Care e povestea ta legată de acest domeniu, cum ai început şi încotro simţi că te îndrepţi?

Povestea ar începe cam așa: „A fost odată un băiat căruia nu-i tăcea gura și care râdea întruna…”. La 15 ani am intrat pentru prima dată într-un studio de radio și timp de 15 ani nu mi-am mai dat jos căștile, d-aia nici nu prea mai aud bine. Am lucrat și în presa scrisă și în televiziune, iar acum mă îndrept către conținutul creat exclusiv pentru internet.

Care ţi-s cele mai dragi proiecte? În ce ipostază te simţi/te-ai simţit cel mai bine?

Viața fiecăruia dintre noi e doar aici și acum, între A și Z. Din acest motiv, cu orice risc, nu mă apropii decât de ce îmi place. Absolut tot ce fac și am făcut îmi este foarte drag, la fel și oamenii cu care îmi împart acest timp limitat. În acest moment mă bucur sincer de ipostaza de intervievat pentru Revista Bulevard.

Am văzut că ai publicat şi poezie, în urmă cu vreo 10 ani. Mai scrii? Mai citeşte lumea poezie în ziua de azi?

Scriu poezie, dar greu și rar, nu mai am vârsta și nici timp liber pentru a intra în acea stare specială. Am crezut că voi termina noul meu volum până în septembrie anul acesta, dar m-am înșelat, nu am decât 13 bucăți de care să fiu pe deplin mulțumit și nu pot publica un volum atât de scurt. Poezia nu va dispărea niciodată pentru că o poezie este totul. Ea trebuie doar culeasă de o minte sensibilă și așezată pe hartie.

Ce te-a îndemnat să pregăteşti un volum dedicat oamenilor de radio?

Cred că radioul românesc și ascultătorii lui au nevoie de „Oameni de radio. Istoria orală a radioului privat românesc”, o carte în care sunt intervievați toți realizatorii importanți de după 1990. O poveste atât de frumoasă trebuie scrisă.

Cum a început povestea cu “Destul TV”? Cum merge treaba? De ce această denumire şi ce reacţii primeşti de la comunitatea creată în jurul canalului?

Împreună cu doi-trei prieteni ne-am propus să ne exprimăm și așa. Singura regulă de care ținem cont când filmăm e să ne amuze pe noi și să îmbrăcăm în umor o poveste coerentă cu rol de fabulă. Numele are un dublu sens: 1. Destul cu TV-ul! Hai pe YouTube! 2. Ai destul TV (în sensul de conținut) aici.

foto: Ioana Gheorghiu
foto: Ioana Gheorghiu

Te-ai ocupat şi de farse (la radio), ai şi canalul de youtube amintit… la ce râde Bogdan Nicolai şi ce crezi că-i amuză în mod special pe români?

Râd mult și în sinea mea atunci când oamenii spun lucruri funny fără să își dea seama. Râd mult și zgomotos la orice umor de calitate, fie că e un show de stand up bine scris, o piesă Paraziții, un text Times New Roman sau o comedie de Woody Allen. Râd cu o și mai mare poftă dacă peste nebunia aia s-a presărat și puțin umor negru.

Ce ne poţi spune despre direcţia în care consideri tu că se îndreaptă presa astăzi?

A început viitorul. Oricine are un telefon mobil cu cameră foto și internet poate fi jurnalist independent. Niciun element din pagina unui mare ziar nu îi lipsește, are posibilitatea de a publica știri însoțite de fotografii, păreri personale, anchete și reportaje. Concurența va fi din ce în ce mai violentă, iar unele blog-uri și pagini de facebook vor depăși numărul de cititori ai cotidienelelor clasice, dacă unii nu au făcut-o deja. Noua presă are dinamism nemaiîntâlnit până acum, cine nu se adaptează, moare. Publicul educat nu mai poate fi păcălit și asta mă face să sper că vor supraviețui doar cei care lansează păreri pertinente, bine documentate și informații reale.

Ce pasiuni ai, cum îţi umpli timpul liber şi ce îţi dă energie pentru toate activităţile?

Că tot am vorbit despre poezie, sunt un fan înrăit al muzicii rap, deci al poemelor sociale așezate pe beat. Colecționez albume românești și străine pe caseta, CD sau vinyl. Când am timp liber, eu… nu știu ce să răspund. Nu prea am timp liber. Abia aștept concediul ca să pot călători din nou.

Un mesaj pentru cititorii Revistei Bulevard?

Avem cel puțin o plăcere comună. Să citim revista asta.

foto: Matematika Studio
foto: Matematika Studio
Diana Câmpean
Diana Câmpean

Am terminat jurnalismul și, deși ar fi putut să “mă termine” și el pe mine, mereu am mers mai departe mânată de gândul: “eu vreau să scriu!”. Și cel mai mult îmi place să scriu despre oamenii sinceri, despre cei care surprind și prin cele mai mărunte gesturi, cei care trec împăcați cu ei prin viață și care știu să viseze fără șovăieli.