Moment de răgaz cu Zagar, trupă invitată la Basm Festival

Pe Zagar i-am descoperit în primăvară, într-o zi de joi de la care n-aveam prea multe așteptări. Dar acum abia aștept să îi mai ascult o dată live, mai ales că nu știu ce m-a lovit prin muzica lor, dar am plecat din The Shelter cu ultimul lor album plin de autografe. Pentru că Basm festival îi readuce la noi, mergem la Bistrița să ne bucurăm de sound-ul lor așa zis eclectic. Eu îi spun cosmic și veți descoperi în interviul cu clăparul  Balázs Zságer de ce. Gata, nu vă mai ducem cu zăgărelul, vă invităm să citiți (la pagina 2 găsiți varianta în engleză a interviului), să ascultați și chiar să faceți o călătorie într-un loc ce promite povești și muzici faine.

Spune-ne, în câteva cuvinte, ce înseamna Zagar? Stilul vostru e greu de definit, dar cu siguranță voi aveți câteva idei mai clare decât ne-am chinui noi să înțelegem.

Numele trupei vine chiar de la numele meu de familie, ‘Zságer’. În primul rând, îmbinăm muzica electronică cu puțin dub, indie și elemente de muzică dance contemporană. Poate lucrul comun este atmosfera psihedelică psihedelică creată, ce face un fel de legătură între aceste genuri.

zagar 1

Trupa nu e așa nouă, deși noi abia acum v-am descoperit. Cum s-a transformat proiectul în timp?

Am început în 2001 când îl acompaniam pe Yonderboi, iar după câțiva ani și un oarecare succes potrivit criticilor, trei dintre noi: eu, percuționistul Dj Bootsie și toboșarul Tibor Lázár ne-am separat de grup pentru a ne forma sound-ul propriu. Am vrut să explorăm mai multe căi experimentale în muzică. Primul nostru album, Local Broadcast, era deja foarte apreciat de critici. După câțiva ani am avut un hit single internațional – ‘Wings of Love feat. Underground Divas’ – care a fost difuzat foarte mult la radio, a ajuns pe prima poziție la MTV’s Video Chart și a fost nominalizat la MTV Europe Music Awards. De asemenea, am cântat în deschiderea concertului Depeche Mode din Budapest în cadrul turneului – Tour of the Universe.

zagar 2

Ați concertat prin foarte multe locuri. Unde vă simțiți cel mai bine? De asemenea, reveniți in România. Cu ce gânduri vă întoarceți după ultimele concerte de aici?

Nu contează unde cântăm, atât timp cât avem un public deschis la minte, acesta este cel mai important lucru pentru noi. Dacă oamenii se lasă influențați de lucruri noi, concertele sunt întotdeauna experiențe minunate pentru noi. Da, am cântat la Shelter, Cluj și Moszkva Café , în Oradea, în această primăvară, iar ambele sunt cluburi bune pentru concerte, atmosfera a fost specială în ambele locuri.

ZAGAR_UPLIFTED_2014_web

Cum stă treaba cu muzica pentru film, ce provocări întâmpinați? 

Da, melodiile noastre au fost incluse și în filme de scurtmetraj, lungmetraj și chiar și în teatru. Faptul că ne-am axat și pe partea de muzică pentru film ne-a adus diverse oportunități, cea mai notabilă ar fi colaborarea cu serialul american CSI. Acum lucrăm la un soundtrack nou pentru un film de lungmetraj maghiar, numit ‘My night is your day’. Atât filmul, cât și coloana sonoră, vor fi lansate în această toamnă.

Ce plănuiește Zagar în viitorul apropiat?

Pe durata verii vom cânta la câteva festivaluri de muzică, apoi ne vom concentra pe performance-uri mai speciale, cum ar fi concertele cinematice cu proiecții vizuale bazate exclusiv pe melodiile noastre realizate pentru soundtrack-uri. Pe lângă asta, mie personal îmi place să fac și pe DJ-ul din când în când, mi se pare foarte distractiv.

Zagar_DJ_2

Câteva întrebări inspirate de titlurile unor melodii de pe Light Leaks, album pe care-l ascult încontinuu de când ați concertat la Cluj, în The Shelter.

Dream of a Machine/ Computer Define Love – Computer also defines music? Cam care credeți că e procentul ideal între analogic și digital când vine vorba de muzică?

Sincer să fiu, nu prea îmi pasă de originea unei melodii, doar produsul final contează, impactul real al sunetului este singurul lucru important. Computerul nu definește muzica, desigur, totuși, dacă producătorul oferă o șansă greșelilor întâmplătoare, unei iregularități (glitch), de exemplu, în acest caz se pot naște lucruri interesante.

ZAGAR_PROFILE_2012_3web

Outsiders/ We are alone Pe unde considerați că vă clasați în industria muzicală?

Industria muzicală este o mare gaură neagră. Nu ar trebui să ne pese de ea sau să o luăm în serios. Mult mai important e să facem ceva ce pornește sincer din personalitatea noastră, muzica și video-urile sunt pentru mine doar o platformă prin care îmi manifest atitudinea personală. Dacă cuiva îi place, este foarte bine, însă nu fac niciodată muzică pentru a avea mai mult succes sau pentru a mă încadra în gusturile unei audiențe mai mari.

Toybox on the Shelf din categoria amintiri din copilărie – Ce „jucării” muzicale vă fascinau când erați mici?

Îmi amintesc că în adolescență aveam un mini sintetizator Casio (VL-Tone), asemănător cu un calculator de buzunar și încercam, împreună cu un prieten, să îl conectăm la un Commodore64. A fost prima noastră experiență cu muzica electronică în anii 80. A fost fascinant.

Alien Life – De unde și de ce atâtea influențe cosmice în muzica voastră?

Sunt un fan SF înrăit. Iubesc cărțile, benzile desenate și filmele. Printre preferatele mele se numără Close Encounters of the 3rd kind, The Blade Runner și Brazil (r. Terry Gilliam). Dar îmi plac și animațiile noi, precum Wall-E. Ideea melodiei ‘Computer Define Love’ e inspirată de faimoasa scenă de dans din Wall-E. Dar puteți descoperi și citate din Stanislaw Lem pe album.

Odd Moments of Eternity Amintiri ciudate din concerte?

Da, când computerul mi-a făcut probleme cu 5 minute înainte de a concerta la un festival.

Backup your Soul Cu ce vă mai liniștiți sufletele, pe lânga muzică?

Îmi place foarte mult să înot și să alerg. Sportul e o treabă serioasă, cred că fiecare are nevoie de sport, de pildă, poți să îți limpezești creierul și să te conectezi cu universul când alergi pe o distanță mai lungă. Pe lângă asta, sunt cinefil, urmăresc câte un film aproape zilnic.

zagar 3

Credite foto: arhiva Zagar

Diana Câmpean
Diana Câmpean

Am terminat jurnalismul și, deși ar fi putut să “mă termine” și el pe mine, mereu am mers mai departe mânată de gândul: “eu vreau să scriu!”. Și cel mai mult îmi place să scriu despre oamenii sinceri, despre cei care surprind și prin cele mai mărunte gesturi, cei care trec împăcați cu ei prin viață și care știu să viseze fără șovăieli.