Cine sunt eu să arunc piatra?  

Cine sunt eu să arunc piatra?   

Revista Bulevard mă incită să scriu despre bizarerii sau măcar despre câţiva oameni bizari pe care i-am întâlnit de-a lungul vieţii – şi mărturisesc că nu au fost puţini fiindcă, până la urmă, cu toţii avem ciudăţenii şi suntem ”speciali” în felul nostru. Aşa că, cine sunt eu să arunc piatra?

 Mai bine îmi iau inima în dinţi şi scriu despre propriile-mi bizarerii sau întâmplări bizare din viaţă mea. E nevoie de ceva curaj şi onestitate pentru asta şi am promis din start redacţiei că voi fi decentă.

amalia 1

  1. Când eram prin şcoala primară ni s-a cerut ca până a doua zi să citim ”Domnul Vucea” de Barbu Ştefănescu Delavrancea. Ştiam din start că nu am acea carte în bibliotecă, pentru că ştiam pe de rost fiecare titlu de pe fiecare raft. Eram panicată ştiind că nu îmi voi putea face temă. Ajung acasă, nu mă aştepta nimeni (deh, aşa erau vremurile generaţiei cu cheia de gât). În camera mea găsesc cartea cu ”Domnul Vucea” pe pat. Avea coperţile de culoarea cafelei şi era uşor mototolită. Nimeni din cei ai casei nu ştia că am nevoie de ea şi nimeni nu a avut o explicaţie pentru cum a ajuns acea cartea acolo, nimeni nu-şi amintea să o fi cumpărat, iar pentru mine asta a rămas o chestie bizară până azi. Mi se pare?
  2. Într-o zi într-o benzinărie, o doamnă mi-a buşit maşina. La Poliţie constat că numele său de familie era Tudorache. În aceeaşi seară am aflat că un om drag mie – cu care nu mai ţinusem legătură şi cu acelaşi nume de familie ca al doamnei din benzinărie – decedase, cu câteva luni în urmă. Coincidenţă?
  3. Când am intrat în antreprenoriat mi-am dorit la un moment dat să fiu cunoscută şi de publicul din Iaşi ce, conform datelor din blogul meu, nu mă prea citea. Nu cunoşteam pe nimeni din Iaşi însă, d-apoi un organizator de evenimente. La câteva zile răspund invitaţiei unor studenţi de a vorbi la un eveniment de-al lor, iar acolo un domn mă abordează şi îmi solicită o întâlnire de business. Accept şi din discuţii aflu cu surprindere că domnul e din Iaşi şi e destul de conectat cu ceva oganizatori de evenimente locali. Ca să vezi!
  4. La fiecare conferinţă importantă sau întâlnire de business strategică port o haină nouă pe mine, nu ştiu de unde, dar am credinţa că îmi poartă noroc! Bizar? Poate.
  5. Nu ţin niciodată la birou sau acasă flori uscate, cred că din feng shui am reţinut că nu aduc prosperitate.
  6. Când mă urc în avion, dacă pot alege îmi iau întotdeauna locul cu nr 6A, deoarece 6 îmi poartă noroc de când mă ştiu. Şi neapărat păşesc cu dreptul în avion, just in case…
  7. Evit să mai spun ”copiii mei nu au mai răcit demult”, căci de câte ori o fac a două zi unul din ei se îmbolnăveşte sigur.
  8. Ştiu că în ziua în care îmi spăl maşina , va plouă. E atât de repetitiv încât a devenit o certitudine. Ţi se întâmplă şi ţie?
  9. Visez mult. De multe ori nu-mi aduc aminte visele, însă ceva din realitatea zilei următoare îmi aduce aminte întotdeuna că am visat acea situaţie sau acei oameni cu o noapte în urmă. Bizar? Nu ştiu.

 Tu ai curajul să vorbeşti despre micile tale bizarerii sau întâmplări bizare? Am spus micile… 🙂