Adrenalina vacanţelor freestyle

Era o zi de toamnă târzie când am păşit pentru prima dată în incinta unde se desfăşura World Travel Market de la Londra. Mă aflăm în vizită la o prietenă care se stabilise la Londra după ce terminase un masterat în organizare de evenimente. Şi cum era ultima zi a târgului de turism, mi-am spus să o însoţesc la job, că să văd şi eu cum arată un astfel de eveniment de importantă internaţională, la care vin turoperatori din întreaga lume: India, Dubai, Maldive, Thailanda şi alte ţări la care ne gândim în cele mai frumoase vise.

Eram fascinată de amenajarea standurilor şi de costumaţiile participanţilor din ţările exotice, care mai de care mai colorate şi fistichii, când deodată se opresc la standul de lângă noi mai mulţi indivizi cel puţin ciudaţi. M-am uitat la prietena mea, ea la mine şi mi-am dat seama imediat că eram “torturate” de aceeaşi întrebare: cine or fi oamenii ăştia şi ce or fi vrând? La cum arătau, îmbrăcaţi în costumele lor de motociclişti, cu bocanci solizi şi plini de noroi, te-ai fi putut gândi că tocmai au terminat o cursă prin împrejurimile din sudul Londrei, iar acum au nimerit la acest eveniment simandicos din pură întâmplare sau din confuzie. Nu era aşa, urma să ne dăm seama în următoarele minute, după ce s-au aşezat, punând mâna pe jumătate din scaunele de la standul Indiei şi făcând un semicerc în jurul reprezentanţilor acestui stand. “E sigur dacă am lăsat motocicletele afară?”, aceasta a fost prima întrebare adresată acestora, cu un ton ridicat al vocii şi o engleză cu un inconfundabil accent de Scotland. Apoi au început să râdă zgomotos, ca omul care se şi vede în postura de păgubit, dar căruia nu pare să-i pese prea mult de pierdere şi râde amuzat de un asemenea ghinion pe care l-ar putea avea, să i se fure motocicleta în miezul zilei, lăsată la câţiva metri distanţă de locul (păzit!) în care s-a oprit şi el, ca tot omul, să-şi rezolve treburile.

După ce s-au amuzat, iar eu stăteam cu nodul în gât de curiozitate să văd ce vor de fapt (eu, pentru că prietenă mea era prinsă în discuţii cu nişte clienţi), unul dintre ei l-a întrebat pe agentul de turism care era pregătit să le rezolve orice problemă dacă vând bilete de avion spre Nepal. Doreau să meargă în aventură vieţii lor în Nepal şi să străbată ţara pe motociclete. Cu cel mai mare profesionalism, cu zâmbetul pe buze şi o atitudine de lord, reprezentantul Indiei le-a solicitat detalii legate de data la care doresc să plece, cât vor să stea şi alte întrebări de acest gen. Cum nu era suficient spaţiu ca toţi (6 sau 7 la număr) să stea în faţa biroului domnului Rahul Malhotra, care purta un ecuson elegant cu numele său întreg, doi dintre ei au cerut nişte scaune de la standul nostru, pe care prietena mea le-a oferit fără ezitare şi cu amabilitate. Aşa că acum toată lumea avea loc, numai că cei doi aflaţi la ceva distanţă de centrul discuţiilor trebuiau să vorbească mai tare. Deodată, unul dintre ei, cu părul negru şi creţ răvăşit de la cască pe care şi-o dăduse de pe cap şi pe care o sprijinea cu o mâna pe genunchi, exclamă cu o anumită mândrie şi spirit adolescentin în tonul vocii: “Mergem în Nepal să scăpăm de neveste, să vorbim cu ele la telefonul public din cabina telefonică a vreunui sat uitat de lume din  Himalaya şi să le spunem că nu ne putem întinde la vorbă, că nu avem prea multe fise!”. Râs zgomotos în grup, care nu l-a atins defel pe unul dintre amicii de pe margine care zâmbea blajin, aşezat pe scaunul de lângă peretele standului, şi spre care s-a aţintit imediat o săgeata trimisă cu ironie de prietenul dornic de amuzament: “În afară de el, care nu vrea să scape de nevastă şi rămâne acasă!”.

Amicul de pe margine era obişnuit, se pare, cu glumele de acest fel, aşa că a zâmbit uşor în manieră englezească, în zâmbetul lui cald putându-se citi acceptarea ironiei şi permisivitatea de a fi persiflat în onoarea unei vechi prietenii şi poate a experienţelor care au închegat tot grupul de motociclişti de-a lungul timpului. În cele din urmă au stabilit o întâlnire cu domnul Rahul la sediul agenţiei pentru a doua zi şi a plecat tot alaiul la fel de zgomotos precum a venit. Speraserăm cu toţii că motocicletele erau toate la locul lor atunci când au ieşit. Ştiu că atmosfera de la standul Indiei se animase după plecarea lor, erau toţi foarte amuzaţi şi pătrunşi de admiraţie pentru astfel de oameni, pentru curajul lor, pentru îndrăzneala, pentru pasiunea lor de a-şi urma împlinirea dorinţelor oricât de departe în lume, şi la fel simţeam şi eu. Contextul creat de oferirea celor două scaune şi empatia în ce priveşte grupul iubitorilor de aventură m-au făcut să nu mă gândesc de două ori înainte să-i cer domnului Rahul Malhotra mai multe detalii şi informaţii cu privire la programele lor de India, Nepal, Buthan, care au fost extraordinar de atrăgătoare şi… grele în special când a trebuit să le pun la adăpost în geantă de mână, ferindu-le astfel de ploaia englezească!

Am primit mai mult decât cerusem, informaţii, broşuri, oferte de circuite extraordinare în întreaga Indie, împreună cu promisiunea unei colaborări viitoare, aşa că eram pe deplin mulţumită de prima mea ieşire la un eveniment atât de important şi minunat organizat.

SAMSUNG CAMERA PICTURES

Ca persoană cu experienţă de peste 6 ani în domeniul turismului, simt nevoia să trag linie şi să afirm că avem:

1. vacanţe frestyle, de genul celei în Nepal cu motocicleta,
2. sporturi freestyle, cum ar fi scubadiving, surfing, jetski banană, rafting şi chiar
3 .hoteluri freestyle, care se adresează unui public-ţintă extrem de specific, cum sunt nudiştii.

Vacanţele freestyle sunt şi ele de mai multe tipuri, în funcţie de ce înseamnă pentru fiecare termenul de “freestyle”, pe care eu l-aş traduce prin bucuria rezultată din libertatea de a te simţi tu însuţi cu adevărat, indiferent de cultură, ţară, oamenii din jur. Pentru unii poate să însemne un safari în Africa, în destinaţii că Tanzania şi Kenya, unde să străbaţi cu jeep-ul rezervaţii şi parcuri naţionale recunoscute la nivel internaţional, pe care le vezi doar în programele tv de la Discovery Channel, să te întâlneşti faţă în faţă cu un rinocer sau să stai în mijlocul triburilor africane masai. Pentru alţii o vacanţă freestyle poate să însemne un circuit cultural de 16 zile în Indochina care să includă trei ţări, Vietnam, Cambodgia şi Laos, şi trasee cu trenul, vizite la templele budiste şi croaziera în celebrul Halong Bay din partea nord-centrala a Vietnamului. E mai frumos să combini mai multe ţări dacă tot eşti în zonă şi ai făcut efortul să rezişti în avion peste 13 ore de zbor. India se combină foarte bine cu Nepal sau Buthan, dar trebuie să ai în vedere că de obicei un astfel de program este de minim 10 zile, deci de durată mai mare decât un program standard, de 7 zile.

baloonsafari-in-masai-mara

Astfel de circuite le-aş înscrie în categoria circuite culturale freestyle, mai ales când le faci într-o cuşetă de tren în care străbaţi drumul de la New Delhi la Jaipur, cu tot soiul de lume şi cu peisaje de tot felul. E una din caracteristica vacanţelor freestyle: să surprinzi o imagine reală a lumii în care te afli, necosmetizată de clişee, deloc comercială şi departe de imaginile cataloagelor în care toţi oamenii apar tineri şi fericiţi. Mă întreb de ce copiii din sătuleţele situate în creierul munţilor Himalaya din Nepal apar pe coperţile unor cataloage turistice atât de zâmbitori şi cu faţa perfect curată şi îngrijită, când ştim din filmele documentare şi poate de la amicii noştri mai norocoşi care au ajuns acolo că nu e aşa, că acei copii trăiesc într-un mediu respectând condiţiile minime de igienă. Şi totuşi, photoshopul ăsta!

kayaking-on-halong-bay

Zilele trecute am pus la punct detaliile unei oferte de circuit în India. Domnul Rahul Malhotra îmi făcuse o ofertă personalizată pentru nişte clienţi care doreau să stea trei săptămâni în India, iar acum discutăm pe Skype ultimele detalii. L-am întrebat la finalul discuţiei ce s-a întâmplat cu grupul motocicliştilor amuzaţi. Mi-a spus că şi-au cumpărat biletele, au călătorit şi că au avut parte de o aventură minunată în Nepal. Şi că au plecat toţi, însă s-au întors mai puţini. Trei dintre ei au pierdut avionul în Istanbul, când s-au aşezat într-o cârciumă la o bere, că băieţii. Luaţi cu discuţiile şi aburul berii, când şi-au adus aminte că au mai departe zbor din Istanbul spre Londra şi că timpul alocat berii depăşise cu mult durata escalei, avionul plecase de vreo oră.

Bianca Petean

Foto: aerocenter.ro