Tudor Marcu, de la MasterChef, la Michelin

Tudor Marcu e băiatul de la Masterchef, cel pentru care toate fetele din România şi-au pus busuioc sub pernă, măcar o dată… Cum el preferă să pună busuiocul în farfurie, l-am luat la întrebări despre pasiunea lui, gătitul.

Studiezi ingineria electrică, dar te pasionează gătitul. Cum le împaci?

Gătitul era și este relaxarea de care am nevoie chiar și după 8-10 ore la facultate sau în sesiune, mă ajută să mă detașez de toate. Cred că e foarte important că, indiferent de meseria pe care ți-o alegi, să nu uiți să îți urmezi pasiunile.

În plus, chiar și inginerii trebuie să poată găti, nu?

10711680_860468607317314_83088944_n

 

Am citit că ai descoperit pasiunea pentru gătit în urmă cu vreo 10 ani. Care a fost prima reţetă mai complexă pe care ai gătit-o?

Încă de mic îmi plăcea să stau prin bucătărie și să ajut la diverse activități, la început ajutam la chestii mărunte, curățat și tocat legume, mai apoi să fac lucruri puțin mai „complicate”, cum ar fi prepararea unui blat de pandișpan, aluatul de pizza, și diferite rețete etc.

Prima rețetă mai complicată pe care am realizat-o a fost o prăjitură cu pandișpan, blat crocant de cacao și cremă de lămâie. E o prăjitură care la noi în Ardeal se numește ”Noruleţ”.

10818757_890087557690709_297543952_n

Care era reţeta ta preferată când erai mic? Dar acum?

În copilărie îmi plăceau foarte mult sarmalalele și prăjiturile de casă făcute de bunica și mătușă mea. Acum îmi place foarte mult gulaș-ul cu costițe de porc afumate.

Dar, dată fiind pasiunea pe care o am, îmi place să încerc orice fel mâncare.

10814331_890088204357311_284618636_n

 

Cât de mult improvizezi în bucătărie?

Când vine vorba de improvizat, improvizez doar atunci când cred că aș aduce un plus preparatului pe care îl pregătesc. Îmi place să mă joc cu ingredientele, să încerc combinații și tehnici noi.

Ce şi cine te inspiră, care consideri că sunt bucătarii care au un cuvânt de spus în gastronomie?

Îmi place foarte mult să mă inspir din natură, în farfuriile mele încerc să reproduc peisaje din natură, să folosesc ingrediente de sezon.

Evident citesc foarte mult despre combinații noi de gusturi, urmăresc video-uri pe net cu tehnici și rețete pe care încerc că le pun în practică, ba chiar încerc să modific unele rețete, să-mi pun amprenta proprie.

Bucătarii pe care eu îi apreciez foarte mult și de la care mă inspir sunt Gordon Ramsay, Daniel Watkins, Antonio Bachour, Heston Blumenthal.

Însă pe mine mă bucură faptul că am ocazia de a lucra împreună cu Chef Ciprian Tătaru, este persoana de la care mă inspir cel mai mult și, după părerea mea, în materie de plating este în prezent cel mai bun din România.

10811329_890074694358662_1157998178_n

 

Povesteşte-ne despre experienţa la MasterChef. Ce aşteptări aveai, ce s-a schimbat pe parcurs şi cu ce gânduri ai rămas?

Nu pot decât să spun că mă bucur că am avut ocazia de a participă la un asemenea concurs.

Consider că am avut un parcurs constant, am fost de multe ori în top 3 cele mai bune farfurii, ba chiar am fost și pe locul 1, am pierdut o singură data o probă pe echipe, am fost o singură dată la testul sub presiune și atunci că m-am oferit singur să particip.

A fost o experiență extraordinară pe care aș mai repeta-o oricând.

10368272_771090422927700_6247601905489634878_n

 

Felicitări pentru parcursul tău în cadrul competiţiei. Ce planuri ai în continuare?

Încerc să învăț în fiecare zi câte ceva, am devenit foarte motivat mă ales după finală. Îmi doresc că până la 30 de ani să ajung în top, să demonstrez că am un cuvânt de spus în acest domeniu. În plus, îmi doresc să-mi îndeplinesc visul de a deschide un restaurant cu stea Michelin în România.

Foto: Arhivă personală Tudor Marcu

 

Diana Câmpean
Diana Câmpean

Am terminat jurnalismul și, deși ar fi putut să “mă termine” și el pe mine, mereu am mers mai departe mânată de gândul: “eu vreau să scriu!”. Și cel mai mult îmi place să scriu despre oamenii sinceri, despre cei care surprind și prin cele mai mărunte gesturi, cei care trec împăcați cu ei prin viață și care știu să viseze fără șovăieli.