În 2015 voi fi altfel

Fiecare început de an e aşa: faci liste, desfaci liste (şi bradul), cumperi carneţel nou, sau mai bine două şi neapărat agendă cu 2015. În plus, creioane noi şi pixuri negre, albastre şi colorate. Şi începi: anul ăsta mă las de fumat şi de băut, mă duc la sală, fac dietă, îmi găsesc un iubit milionar, slăbesc 20 kg, îmi caut o iubită frumoasă şi devreme acasă. Mă însor/mărit, fac copil, îmi iau casă. Plec în excursii exotice, îmi cumpăr pantofi scumpi şi genţi care costă cel puţin cât o maşină. Îmi pun botox, că tot e la modă. Îmi iau decapotabilă, că nu mai pot merge la cafea oricum. Îmi caut job nou, cel de corporatist mă plictiseşte. Nu neapărat în aceasta ordine.

În alt registru, unii îşi doresc lucruri mult mai complicate, cum ar fi pacea în lume, să fie cer senin care să lumineze o lume mai bună, plină de oameni care se iubesc unii pe alţii, într-o armonie perfectă. Pentru că tot ce ne dorim e dragoste, nu?

Şi mai sunt cei care nu fac liste, n-au carneţele sau pixuri, nici smartphone-uri. Îşi doresc să trăiască fiecare clipă aşa cum vine, să lase viaţa să curgă de la sine.

“Mă voi schimba, o să vezi”. De câte ori aţi auzit asta la început de an? De câte ori aţi spus asta la început de an?

10859789_10203318859280828_1302887041_n

Să faci liste e un lucru bun, să bifezi lucruri iar e un lucru bun, pe care pot să îl înţeleg. De ce ni le dorim cu disperare maximă doar la început de an, asta nu mai înţeleg.

Mi se pare că ar trebui să aşteptăm liniştiţi să treacă luna ianuarie, după asta carneţelele se pierd, creioanele nu mai au vârf iar pixurile dispar subtil în poşeta unei prietene.  În februarie, nimeni nu-si mai doreşte să fie altfel, nineni nu mai are timp să se schimbe. Poate doar începând cu anul următor.

Eu nu vreau să fiu altfel, nu-mi doresc să mă schimb. Nici la început, nici la mijloc, nici la final de an. Tu de ce ţi-ai dori?

 

Sonia Nechifor
Sonia Nechifor

Lumea îmi spune simplu: Sonia. Sunt specialist în comunicare, atât la birou, cât și în timpul liber. Îmi place să fac lucrurile „ca la carte”, să găsesc ideile simple care să transforme gânduri obișnuite în fapte extraordinare.