Toamna asta se poartă MasterChef

În curând îi veți cunoaște pe cei trei jurați de la MasterChef în exercițiul funcțiunii, apreciind (mai mult sau mai puțin) preparatele concurenților. Curioși din fire, am vrut să aflăm înaintea tuturor „mirodeniile” vieților lor.

Adi Hădean, Patrizia Paglieri și Florin Scripca #pebulevard:

IMG_8425v

Care e prima ta amintire legată de mâncare şi de gătit?

Adi Hădean: Prima și cea mai puternică astfel de amintire e legată de bunica din partea mamei și de micul dejun pregătit de ea. Nu era mereu la fel, dar uneori primeam lapte cald și pâine prăjită, unsă cu ulei de floarea soarelui (varianta țărănească, nerafinată) și frecată cu un cățel de usturoi. Gustul acela m-a urmărit toată viața.

Patrizia Paglieri: În cazul meu, bucătăria este o tradiție de familie, iar eu am preluat pasiunea culinară de la bunica, iar apoi de la mama. Ca urmare, prima amintire legată de gătit mă leagă de bunica și de preparatele pe care ea le pregătea cu mult drag. Gătea foarte des ravioli, iepure de casă cu măsline, flori de dovleac, roșii umple și tagliatele cu ciuperci. Îmi petreceam mult timp în bucătărie lângă ea și îmi plăcea sa mă implic activ și să o ajut la tot ce gătea.

Florin Scripca: Prânzul în familie, care era un mare eveniment în fiecare duminică. Aveam și eu un rol în toată distracția și anume să merg cu bicicleta la piață, să fac cumpărăturile. După aceea, mama gătea în mare parte, dar eu stăteam pe lângă ea să prind ce pot. Cum am mai spus cu alte ocazii, mă consider foarte norocos deoarece, după părerea mea şi a multora, mama este gospodina perfectă şi am avut de învăţat foarte multe de la ea. De la tata am moştenit curiozitatea de a combina ingredientele şi de a experimenta gusturi noi.

IMG_8564vŢi s-a întâmplat să-ţi ia foc ceva prin bucătărie? Ne povesteşti?

A.H.: În copilărie mai aprindeam câte o tigaie, nimic grav. Știam că dacă pun repede un capac, focul se stinge. Și azi mai aprind tigăi, dar acum se numește flambare.

P.P.: O da! În urmă cu 6 ani, am uitat limoncello într-o tigaie pe aragaz și când am aprins ceva alături, a izbucnit o flacără mare de la tigaia respectivă. M-am sperit pentru moment, dar nu s-a întâmplat nimic grav. Cu alte cuvinte, nu am stricat nimic prin bucătărie.

FOA: Mi s-a întămplat, dar nu a fost ceva întâmplător, totul a fost (și este în continuare) intenționat, sub control. La noi în bucătărie se flambează destul de mult, atunci când pregătim ceapa pentru carnea de burger de exemplu, pe care o flambăm cu whiskey sau la cooking show-uri pentru effect ori atunci când pregătim wok-uri live.

Îți mai amintești primul eveniment culinar de anvergură la care aţi participat în calitate de chef?

A.H.: Nu, poate și pentru că trecerea de la bucătar la chef s-a petrecut aproape fără să-mi dau seama și, cu siguranță, fără ca eu să fi căutat asta. S-a întâmplat să fiu pus în situația de a conduce o bucătărie când aveam 24 de ani. M-am descurcat și… asta a fost. După aceea am lucrat destul de mult în alte poziții, fără a mai avea responsabilitatea întregii bucătării, până când m-a ajuns din nou viața din urmă și am fost nevoit să trec iar la cârmă. În ultimii ani am lucrat doar în această poziție, însă relevant mi se pare nu atât faptul că am condus bucătării, ci că din ele am vândut foarte, foarte multă mâncare. Viața mea e un eveniment culinar de anvergură și încerc să mă achit cât mai bine de poziția și de atribuțiile mele.

P.P.: Au fost mai multe evenimente importante la care am luat parte în calitate de Chef și pe care mi le amintesc cu drag, chiar dacă datează de la începutul carierei mele. Însă, primul eveniment culinar cu adevarăt grandios la care am luat parte a fost Festivalul della Canzone Italiana din San Remo. Pe atunci mama mea era bucătarul chef, iar eu ajutorul ei nelipsit. Festivalul se desfasura pe durata unei săptămâni, timp în care, alături de ea am gătit o varietate delicioasă de preparate pentru o mulțime de oameni.

FOA: Îmi amintesc ca și cum a avut loc ieri. În 2002, unul dintre primele evenimente Flavours a fost unul de 2.000 de persoane pentru Poșta Olandeză. Evenimentul a avut loc la Palatul Regal și a fost de anvergură nu doar datorită numărului mare de participanți, dar și deoarece toată mâncarea a fost gătită la fața locului, Al Fresco, lucru care implică o logistică destul de impresionantă. Pe atunci aveam doar 20 de ani și bineînțeles, evenimentul a fost un mare succes.

Cea mai neobişnuită întâmplare legată de gătit?

Adi: Aș putea să fac un Top 10 :)). În bucătărie te poți întâlni mereu cu neprevăzutul, în ciuda organizării, în ciuda planificării. Una dintre întâmplările mele preferate s-a petrecut cu câțiva ani în urmă, când, din motive obiective, am rămas fără brigadă înaintea unei mese importante, în Franța. Trebuia să gătim un meniu de patru feluri pentru 250 de oameni. Echipa mea a fost nevoită să revină în țară, dar promisiunea e promisiune și am rămas eu pentru a le livra prietenilor francezi masa pe care o așteptau și pentru care plătiseră în avans. Am alcătuit o echipă formată dintr-o doamnă fără multă experiență în bucătărie, însă extrem de harnică, un jucător de rugby foarte inimos și un elev de la un liceu hotelier. Am reușit să punem mâncarea pe masă, am primit aplauze pentru ea, iar la final am primit farfuriile goale. În acel moment am realizat că orice e posibil și că șovăiala nu are ce să caute în bucătărie. A fost una dintre cele mai importante lecții din viața mea de bucătar.

P.P.: Odată a trebuit să gătesc pentru o petrecere privată pe un mic iaht pentru 15 – 20 de persoane, iar în bucătărie erau două aragazuri, care nu erau complet funcționale. Când funcționa unul, celălalt era nefuncțional și tot așa. Aveam multe preparate de gătit însă spațiul îngust și aragazurile semi-funcționale mi-au dat mari bătăi de cap.

10621968_779757242074954_106030423_nNu putem să nu întrebăm: felul de mâncare preferat?

A.H.: E greu. Depinde de sezon, de starea mea, de multe lucruri. Îmi place mâncarea simplă, fără artificii inutile. Încă se mai găsește.

P.P.: Cu siguranță pastele. Îmi plac la nebunie! Cred că nu există fel de paste care să nu-mi placă. Dar prefer și risotto cu fructe de mare, cu ciuperci și trufe, risotto cu șofran.

FOA: De fiecare dată când primesc această întrebare, îmi este foarte dificil să răspund deoarece, am o listă interminabilă de mâncăruri care se bat pe primul loc şi depinde dacă-i vară sau dacă-i primăvară sau dacă e deja ziua de mâine, care cine ştie ce ne poate aduce. Acum de exemplu, aș spune că este spatele de pui de țară gătit la cuptor, simplu, doar cu cu sare și piper.

Ca o curiozitate, mai găteşte un chef acasă? Şi dacă găteşte partenerul, cum e să treci prin toate filtrele meseriei o reţetă de amator, dar gătită de cineva drag?

A.H.: Uneori gătesc mult acasă, de exemplu atunci când elaborez un meniu pentru un client sau când gătesc pentru blogurile mele. Sunt însă și perioade lungi în care sunt mai mult plecat sau în care lucrez în vreun restaurant de dimineața până seara. Atunci nu mai gătesc acasă, poate cel mult micul dejun. Soția mea gătește foarte bine și mă bucur grozav când mă așteaptă acasă cu mâncare pe masă. Nu critic niciodată, doar mă bucur.

P.P.: La mine acasă mai gătesc mama și fiul meu, Francesco. Trebuie să recunosc că mama gătește excelent, de la ea am învățat tainele bucătăriei, copil fiind. Cât despre Francesco, el gătește din pasiune, iar eu îl incurajez. Îl las să-și pună în valoare inspirația în bucătărie, așa cum simte el.

FOA: Din păcate, acasă apuc să gătesc foarte rar, din cauza timpului, sau mai bine spus a lipsei lui.

Prietena mea gătește destul de mult și atunci când o face, eu încerc să îmi cobor standardele de bucătar profesionist. Cu toate că, ea are nișa ei în gătit, deoarece are un stil de viață sănătos și experimentează cu tot feluri de deserturi fără gluten, îndulcite natural și de foarte multe ori ne întâlnim la mijloc.

Prânzul sau cina pentru o masă romantică?

A.H.: Prefer prânzul, și nu unul foarte bogat. Lasă loc de joacă. Și, oricum ar fi, dacă oamenii nu sunt romantici, mâncarea n-o să-i ajute prea mult în sensul acesta.

P.P.: Personal, aș opta pentru cină. Seara când ajungi acasă după o zi încărcată, te poți relaxa, luând cina cu persoana dragă ție.

FOA: Cina. Asta datorită ambientului care poate fi creat mult mai ușor seara. De asemenea, cina nu este la fel de grăbită ca și prânzul și totul poate decurge natural.

Există un preparat care încă este o provocare pentru tine, chiar din postura de chef?

A.H.: Găsesc în fiecare zi o provocare. Provocarea și curiozitatea sunt motoarele care-mi împing cariera înainte. Bucătăria e un univers vast, plin de adevăruri care-și schimbă valoarea de la o zi la alta. E plăcut și mereu surprinzător să fii nevoit să accepți în fiecare zi un adevăr nou, mai ales când ceea ce știai deja părea de neclintit.

P.P.: Nu există în mod special un preparat care să îmi fi pus probleme. De-a lungul timpului, am gătit o diversitate de produse și dacă nu au ieșit bine încă de la bun început, le-am repetat până când am obținut un produs finit perfect.

FOA: Nu știu dacă neaparat un preparat, dar mi-ar plăcea să învăț mai multe despre gătitul de demult, ce ingrediente foloseau, ce tehnici, ce tradiții aveau în jurul mâncării ș.a.m.d. De exemplu, aș vrea să știu cum și ce găteau mongolii și alte populații dispărute.

IMG_8630vDacă ai fi concurent la MasterChef cu ce preparat ai alege să impresionezi juriul?

A.H.: Încerc să nu mă pun prea des ori prea mult în postura concurentului la MasterChef, nu vreau ca lucrul acesta să-mi afecteze judecata și echilibrul. Poate e mai bine să lăsăm jurații să fie jurați și concurenții să fie concurenți.

P.P.: Aș impresiona juriul cu paste umplute, tocmai pentru că sunt specialitatea mea, le gătesc de fiecare dată foarte bine. M-aș prezenta cu o farfurie cu ravioli cu crab și cu sos de conic și sparanghel.

FOA: M-am tot gândit la asta și aș alege ceva care îmi place foarte mult, pentru a-l prezenta cu pasiune juriului iar când vorbesc despre el, să le plouă tuturor în gură. Preparatul pe care l-aș alege este gambă de miel cu vin alb sec, frunze de dafin, usturoi și rozmarin, totul gătit încet la o temperatură joasă, până atunci când carnea aproape pică de pe os și servit cu fenicul crud feliat subțire, anșoa, coajă de lămâie și ceapă verde. Pentru a mă încadra într-o oră, l-aș pregăti la oala minune.

Te-ar fi ajutat o emisiune gen MasterChef în perioada de debut?

A.H.: Poate că da, poate că nu. De multe ori, când celebritatea vine în viața omului fără a fi dublată de o experiență solidă – și profesională, și de viață – omul poate să aibă de suferit. Vântul de sub aripi te poate împinge destul de sus, în zone cu aer rarefiat și în care zboară vulturi destul de mari și de flămânzi. Înțelept e să fii pregătit pentru toate astea și să studiezi mereu, să nu te lași îmbătat de succes.

P.P.: În calitate de concurent, cu siguranță, întrucât MasterChef România este o experiență extraordinară, care îți poate schimba viața. Pe parcursul competiției, ai ocazia să înveți și să evoluezi rapid, într-un timp scurt, ca urmare dacă aș fi fost pusă în fața unei astfel de ocazii, cu siguranță aș fi profitat de ea.

FOA: Cu siguranță. În timp am învățat faptul că succesul în bucătărie nu vine doar din talent, ci și din planificare, pasiune, perseverență și multă muncă. Experiența MasterChef ajută foarte mult la instalarea acestor valori în perioada de debut a unui bucătar în devenire

Laura Opriş
Laura Opriş

Ador mâncarea bună, serile cu prietenii dragi, date-uri sau “nedate-uri” în locuri inedite, prânzurile cu cele mai minunate fapturi din lume (prietenele mele, evident!), weekend-urile liniştite, frumosul pur şi simplu…, în orice moment al vieţii noastre încărcate de gadgeturi, întâlniri şi deadline-uri pe toate planurile. “Cine nu o face?!” m-ati întreba… “Să începem cu o mică pauza” îmi spunea cineva acum muuulţi ani. Mi-am propus să încep să savurez lumea înconjurătoare, să mă bucur de micile plăceri ale vieţii… o cafea binemeritată, o ciocolată care+ti suceşte minţile, pantofii de “cenuşăreasă” şi câte şi mai câte… pe care le voi împărtaşi, aici, cu voi.