Despre altfel de … bagaje

El o iubea. O iubea atât cât știa el să iubească și credea atunci că nu există ”mai mult” decât ceea ce simțea. O ceruse în căsătorie de câteva ori, dar ”DA”-ul ei întârzia să apară. Ea credea că nu-l iubește ci doar … conviețuiește, se amăgea că neiubindu-l își apăra sufletul de durere, respingere și singurătate. Îi accepta iubirea ca pe un fel de dar necondiționat și uita uneori că iubirea e ca o floare care trebuie îngrijită și ocrotită – altfel se stinge.

10388400_726696757381003_480916712_n

Într-o zi ca oricare alta, o zi de ”conviețuire” rutinată de cei 7 ani petrecuți împreună, cu bune și rele –  ea își deschide emailul. În inbox tronează un mesaj ce avea să-i facă praf calmul vieții sale controlate: El, iremediabil pătruns de o criză existențială, de neiubire, de inutilitate, de lipsă de scop, plecase. O anunța că atunci când va citi acest mesaj el va fi foarte departe, că ea va rămâne dragostea lui și că regretă că nu au putut rămâne împreună…

Micul ei univers se sparge în mii de bucăți, de durere, de întristare, de revoltă, de dor și de acel sentiment pe care și l-a negat atâta timp – de iubire.

O parte din hainele lui nu mai sunt în dulap, bagaje strânse în grabă, pe furiș și-au luat tălpășița și cu ele și liniștea sufletului ei. ”Bagajul” ce-a rămas în sufletul ei însă e greu de strâns într-o simplă valiză, greu de cărat pe un alt drum, greu de urnit din acel loc pe care îl numeau Acasă și prea plin cu „de toate” ca să fie luat în vreo altă relație.

În fiecare început cărăm cu noi valizele relațiilor precedente, uneori uitarea ne face valiza mai ușoară, alteori nici nu ne mai obosim să cercetăm aceste bagaje adânc ascunse pe vreun raft din mintea noastră. Cei cu memorie bună și inapți să învețe să meargă înainte, măcar cu pași timizi – vor căra întotdeauna după ei valiza greoaie ale iubirilor neîmplinite, vor cerceta în detaliu fiecare colțișor de memorie pentru a se întreba retoric: ce-ar fi fost dacă…

Cei puternici vor învăța din suferință, își vor derula fiecare ”articol” din propriul bagaj sentimental și vor decide înțelept ce merită să rămână și ce nu. Durerea îi va face mai puternici dar și mai selectivi. Indiferent cât de grea e valiza ce o porți pe umeri și în suflet, mergi înainte – la început cu pași nesiguri și timizi, dar apoi din ce în ce mai hotărât. Dă-i vieții șansa să te surprindă în mod plăcut pentru că în valiza ta,  în buzunarul acela secret, cu siguranță a rămas Speranța.