… să fie cu de toate, vă rog!

Ce-mi mai place meseria mea! – cel puţin îmi dă impresia că pot intra câte puţin şi în cotloanele minţii unui bărbat; destul de clare şi concise, ele, cotloanele (cred că pentru a ne permite nouă femeilor să ne complicăm). Când stau să trag linie la final de săptămână “terapeutică” îmi dau seama că, în ceea ce priveşte relaţiile, el poate alege să fie cum vrea el pentru că noi nu ştim ce vrem sau, mai grav, vrem din toate câte puţin. Să vă explic! În mintea unei femei bărbatul este o combinaţie, dacă se poate perfectă, între o serie de trăsături pe care ea şi le-ar dori să le aibă alături o viaţă: cel care îşi poate lua angajamente, protectorul, burlacul sexy, alintatul, solitarul/indiferentul. Ei, pe de altă parte, reuşesc să nu complice atât de mult lucrurile şi cred că, de multe ori, nici nu se întreabă ceea ce caută exact ci, pur şi simplu, aşteaptă ceva ce să le dea “a good feeling”.
Şi dacă ne mai şi gândim la teza conform căreia calităţile care o atrag pe femeie la un bărbat sunt exact acelea pe care nu le va mai suporta mai târziu, îţi vine să te întrebi: de ce Doamne lor le e atât de simplu? Pentru că ei sunt…aproximativ cinci!

imagesDAILEMUX

1. “îmi doresc o iubită care să îmi fie partener şi pe care să o iubesc pentru ceea ce este ea” – el nu se sperie de angajamente, ba chiar îi plac. Îi place să fie cel care ghidează relaţia dar, pe de altă parte, îi place să împartă responsabilităţile cu cea de lângă el. Sună bine, aşa-i? Problemele apar atunci când uita că, de fapt, relaţia lui nu funcţionează conform unui business plan şi că, poate, uneori e nevoie să se uite la partenera lui să vadă dacă ea se simte bine în rolurile pe care le are şi/sau dacă nu ar vrea să mai aibă şi mici “ieşiri din decor”.

2. “eşti minunată! Cel mai frumos lucru din viaţa mea!” sau altfel spus, romanticul, cel căruia îi place să aibă o relaţie “tradiţională”. Defectul lui este controlul – îi place predictibilitatea, tiparele, ritualurile. Dacă reuşeşte îndeplinirea acestora, există posibilitatea ca el să simtă instabilitate şi să devină rigid emoţional. În relaţia cu el e nevoie să fie menţinută o armonie perfectă între iubire, viaţa de zi cu zi, copii, serviciu – altfel i se pare că viaţa lui e haotică.

3. “îmi place să fiu independent, să arăt bine, să fiu pasional” – acest Don Juan al timpurilor prezente! Consideră implicarea într-o relaţie ca fiind o vulnerabilitate. De obicei, este cel care stă o vreme într-un fel de relaţie în care el nu se simte neapărat confortabil dar îi sunt îndeplinite unele nevoi care, după ce dispar, apare acest: “nu sunt, încă, pregătit pentru o relaţie!”

4. “îmi place să mă mângâi, să mă săruţi, să stăm îmbrăţişaţi dimineaţa şi să ne bem cafeaua în pat” (mai ales dacă o faci tu, ar fi o continuare potrivită pe el) – alintatul, dependentul de care trecutul a avut grijă până acum într-un fel, care poate părea romantic la început dar extrem de obositor în timp. Adică…Serios!?!? E ceva bibelou pe care l-ai primit moştenire şi trebuie să îl ştergi zilnic de praf?

5. “îmi e foarte greu să mă simt apropiat de cineva” – independentul, solitarul care pur şi simplu îţi dă impresia că e nevoie să lupţi pentru el sau pentru a-l cuceri constant. Te ţine pe tine sub presiune pentru că el este suficient de instabil pe interior deşi, aparent, puternic. Cel mai probabil a avut relaţii trecute în care a suferit suficient de mult încât acum să sufle şi-n iaurtul, probabil, inexistent. Vrei să “îl ai”? Pune-te pe treabă pentru că sigur ai de lucru!

Couples-Loving4

OH DA! Ei sunt de cinci feluri şi noi vrem un mélange între ele! E posibil? Sigur nu! Uită-te la nevoile tale şi alege o categorie pe care o simţi mai aproape de tine. Eşti îndrăgostită…ştiu! Dar este o altă vorbă care spune că dacă dragostea e oarbă, căsnicia te face să îţi deschizi ochii! (sic!)
Precizare de final: Nu spun că acestea sunt sigurele categorii existente, ci că sunt dominante…de aici înainte, vă doresc să vă ghideze imaginaţia şi răbdarea!

Sursă foto: love.wallpaperklix.com, mikelcain.com

Raluca Anton Zaharie
Raluca Anton Zaharie

Sunt doctor în psihologie şi psihoterapeut specialist. Chiar dacă jonglez cu mai multe domenii profesionale, meseria mea de bază este aceea de psiholog – o meserie pe care o fac cu cel mai mare drag şi care îmi aduce cele mai mari satisfacţii.