Trei frumoase nebune

Trei frumoase nebune

f7aaef26b93fbe8c306efda3b569773dÎn ciuda aparenţelor, n-am fost niciodată o persoana sociabilă, motiv pentru care lumea îmi zice că-s acră, acidă şi cu nasul pe sus (nu neapărat în această ordine). Cu toate astea, ştiu că toată lumea visează să-mi fie prieten/ă. Doar că aici procesul de selecţie devine foarte alambicat. Adică eşti acru, acid şi cu nasu’ pe sus, you’re in. Nu eşti, antrenează-te.

Întâmplător, în lunga-mi existenţă, am întâlnit încă două persoane ca mine. Să le zicem G. şi L. Şi de când WhatsApp-ul a intrat în vieţile noastre, suntem împreună 24/7.

04.55 G. ”Trezitu-v-aţi?”

Normal că suntem treze, dar trebuie să fii cel puţin nebun să răspunzi la ora asta.

07.55 (aceeaşi) G. “L, mergem la sală?”

L. nu doarme, dar găseşte de fiecare dată motive să nu ajungă la sală. Adevarul golgoluţ e că o îngrijorează că aburii de la saună îi strică freza pregatită cu atâta migală de două ori pe săptămână, ceea ce e de înţeles, nu?

În final, nu ajunge nimeni la sală. Conversaţia pe WhatsApp continuă cu subiecte filosofice:

G: “Ce rochie frumoasă a purtat Mimi la petrecerea de sâmbătă!” (ea e singura dintre noi care mai are astfel de “scăpări” de …hai să fim bune! Mimi e nume de cod pentru toate fetele noi pe care le întâlnim sau le-am întâlnit…la fel cum toate veveriţele se numesc Mariana)

L: “Careeee? E urâtă. Cu spume. Şi ciorapii lucioşi. Yuki”

S: “Şi e combinată cu R., zic sursele mele”

G: “Nu creeeeed. Chiar am vrut să zic că povestea ăsta (n.a.: R) că s-a dat cu yachtu’ la S. Tropez”

L: “Bineee, și s-a dat jos din elicopterul lui Obama direct pe yacht, nu?”

… vreo alte 2 ore, timp în care stabilim că nu ne-am vazut demult la cafea şi că “cine vine până la Nuka?”

Odată ajunse la Nuka, pe L. pică următoarea “sarcină” (practic, aceeaşi de fiecare dată).

G: “L., du-te şi spune-le să dea muzica mai încet…că le sparg capul” (aceasta din urma fiind evident o figură de stil).

Ospătarii, drăguţi ca de obicei, ne privesc cu o infinită…silă/plictiseală/dorinţă de a ne ucide.

Cafeaua durează 1-2 ore, timp insufcient să analizăm ce a rămas ne-analizat. După care, datoria ne cheamă, aşa că fugim la birou, la o întâlnire, la un client. Distanţele însă nu ne mai despart. Ziua poate continua într-un ritm infernal. Nu mai contează. Orice imbecil, orice prostie, aboslut orice…sfârşeşte pe WhatsApp.

Pe WhatsApp nu e niciodată de bine despre voi. Doar despre noi. Asta aşa, ca să nu vă dau speranţe deşarte. Sau doar vă păcălesc, ca de 1 aprilie?

Sursă foto: pinterest.com

Tagged , , , , .

Lumea îmi spune simplu: Sonia. Sunt specialist în comunicare, atât la birou, cât și în timpul liber. Îmi place să fac lucrurile „ca la carte”, să găsesc ideile simple care să transforme gânduri obișnuite în fapte extraordinare.