Despre barierele pe care ni le creăm singuri

amalia s„Nu pot să vorbesc în public! Nu cred că mă voi descurca!

Nu pot să ies în faţă să-i arăt şefului că sunt cel mai competent în aria x. Ce-ar zice ceilalţi, dacă eu nu aş mai fi atât de modest?!

Nu pot să aspir la o bursă în străinătate, nu cred că voi face faţă.

După ce câţiva ani am făcut un job din îngrijirea copiilor, cine să mă mai angajeze pe mine?!

Aş vrea să-mi schimb job-ul, să fac o transformare importantă în viaţa mea profesională, însă nu cred că mă voi descurca în alt mediu, m-am obişnuit aici.

Sunt aşa de nefericit(ă) în căsnicia mea, încât nu mai întrezăresc nicio speranţă, dar cum să-mi mai refac viaţa la vârsta mea…?!

Sunt atât de ocupat cu serviciul încât pur şi simplu nu mai am timp de mine, de sănătatea şi pasiunile mele … dacă aş fi mai tânăr, aş avea curajul să îmi croiesc altfel viaţa.”

Sunt doar câteva din vorbele celor cu care fac coaching sau consultanţă de business şi sunt sigură că le-aţi auzit şi voi de la unele cunoştinţe, de la prieteni sau poate le rostiţi la rândul vostru. Vă spun şi vouă ceea ce le spun tuturor, cu sinceritate şi fără menajamente:

Dragilor, ceea ce aţi citit mai sus sunt LAMENTĂRI. Fac parte din arsenalul celor care nu vor să iasă din zona lor de confort, al celor care şi-ar dori schimbarea, dar să o facă alţii pentru ei, al celor care au tot cele necesare pentru a implementa acele schimbări de care au nevoie în cariera lor sau în viaţa lor personală, dar nu o fac pentru că bariera pe care singuri şi-au creat-o mental e atât de puternică încât nu mai văd Posibilul, potenţialul din ei înşişi!

Nu sunt perfectă şi – ca mulţi alţii – mi-am creat de-a lungul vieţii multe bariere … de protecţie. Dar am înţeles că numai conştientizându-le şi dărâmându-le sistematic îmi dau şansa de a fi fericită în viaţa personală sau de a face exact ceea ce îmi place în viaţa profesională.

Care ţi-e visul? La ce te gândeşti când vrei să te relaxezi sau te concentrezi pe ceva ce-ţi place? Despre ce vorbeşti cu pasiune atunci când cei din jur cu greu te pot combate sau cu greu îţi pot ţine piept? Care e acel gând ce nu-ţi dă pace, dar pe care nu ai curaj să-l rosteşti, să-l transformi în realitate? Ce te face să zâmbeşti şi ce-ţi bucură sufletul? Prietene, acolo e pasiunea ta! De ce o ignori? De ce mai aştepţi? De ce mâine şi nu acum?

Ai nevoie de suport? Ai nevoie de încurajări? Ai nevoie de cunoştinţe, ca să-ţi duci visul la îndeplinire? Se poate! Strânge în jurul tău armata ta de prieteni (neapărat optimişti), acei oameni ce îţi vor fi alături şi când eşti sus, dar şi când eşti jos! Adu-i cu tine în visul tău, cere-le suportul moral, pentru că dacă porneşti pe un nou drum, vor fi multe momentele presărate cu grijă, dificultate, stres, şi o vorbă bună de la cei în care ai încredere va conta. Caută-ţi călăuzitorii, acei oameni care îţi pot fi mentori sau antrenori pe noul tău drum, ce au experienţă şi te pot ghida. Caută-ţi „avocaţii” (nu cei de divorţ sau alte litigii, ci cei ce pot vorbi despre noile tale preocupări la modul pozitiv, cei ce pot vinde expertiza şi competenţele tale profesionale în mediile pe care doreşti să le accesezi)! Adună-ţi forţele! A-ţi urma pasiunea vine la pachet cu multă muncă, un efort extraordinar – Ai grijă să nu afectezi ceea ce funcţionează deja bine în viaţa ta!

Curând, experimentând situaţii noi, pe noul tău drum, vei căpăta încredere, vocea aceea din căpşorul tău, care îţi spunea vrute şi nevrute despre ceea ce poţi şi nu poţi să faci, o să devină mai blândă şi mai optimistă, iar succesul nu va fi decât o consecinţă a lucrului muncit şi bine făcut! Trebuie doar să-ţi dai această şansă! Îndrăzneşte!

Sursă foto: Laura Bâlc

Amalia Sterescu
Amalia Sterescu

Bună, sunt Amalia Sterescu şi cred în furtuni. Mai cred în puterea experienţei: pe mare zbuciumată şi vreme rea învaţă navigatorii meserie, nu pe mări calme şi liniştite. Orice furtună e o provocare să te reinventezi şi îţi răsplăteşte apoi îndrăzneala cu fiecare nou tărâm descoperit.