Prezenţa absenţei

Când e greu, când sunt extrem de fericitã sau când sunt tristã am mereu cu mine câtiva oameni dragi. Pur si simplu sunt lângã mine si mã susţin… aşa cum Pinocchio îl avea pe Gimini.

Fiecare dintre voi stiţi exact când aţi fãcut ceva care nu i-ar fi plãcut mamei şi vã îndreptaţi bãţos de spate sau vã ascundeţi puţin privirea exact aşa cum o fãceaţi când eraţi mici. Fiecare ştiţi exact cum mirosea prãjitura bunicii, Crãciunul şi primãverile copilãriei. Toate astea sunt mereu cu noi, ne definesc şi ne formeazã. Din timp în timp fugim de ele şi mereu ne întoarcem. Le cãutãm în umbrele, formele şi parfumul spaţiilor care ne sunt dragi şi fãrã ele greu putem spune: “Am ajuns acasã!”

interiors maier

                                                *

Atunci când proiectezi sau construieşti o casã, e important sã poţi gãsi acele repere care te fac sã te simţi acasã. Trenduri, design, formã, materiale, etc sunt doar uneltele care ne duc acolo. Prezenţa absenţei este o idee care a revenit periodic în istoria artei cu justificãri sociale sau formale, cu cãutãri efemere sau nu, marcând uneori profund curente artistice.

Dacã vorbim de spatii publice sau clãdiri publice, instituţii sau servicii, este tolerabil şi deseori necesar un discurs architectural ferm, fãrã valenţe subtile şi interpretabile, pãstrând însã tradiţii, parfumuri şi amintiri comune.

Dacã uitãm asta, ajungem sã trãim lângã intervenţii care “dor”. Spre exemplu vechea moarã de pe Canalul Morii. Un perete “lãcuit regulamentar” ne aminteşte sumbru de un loc pe care mi-ar fi plãcut sã-l vãd altfel, plin de viaţa si ancorându-ne într-un timp de poveste.

ak 47

Nu judec şi mã vãd obligatã sã-mi asum, ca şi contemporan al acestor intervenţii, vina pentru faptul cã deseori nu punem în valoare ceea ce ne defineşte şi ne bucurã. Este poate motivul pentru care Scena Urbanã s-a nãscut şi s-a conturat în felul în care este acum. Suntem mai mulţi cei care ne-am plictisit sã ne minţim, sã asteptãm sã ni se rezolve problemele, suntem mai mulţi cei care am decis sã ne privim, cu adevãrat, în ochi. Ni s-a fãcut dor de bunici, de parfumul unui timp pe care ne simţim în stare sã-l readucem la viaţã… şi suntem tot mai mulţi.

                                                          *

Eleganţã, delicateţe, tandreţe, pasiune, profunzime….absenţa lor e deseori mai puternicã decãt prezenţa.

Daniela Maier
Daniela Maier

Lucrurile simple mă bucură şi mă inspiră. În fiecare zi încerc să fac sau să fiu măcar un pic mai bine ca ieri. Arhitectura m-a învăţat ce înseamnă echilibrul, ritmul şi armonia pe care îmi place să le regăsesc în ceea ce fac.