Parfum vs. Bucătărie

adi hadeanAveți o revistă frumoasă, strălucitoare, un jurnal vibrând pozitiv din fiecare pagină. Alegeți teme cuminți ori îndrăznețe, lansați provocări pentru cei ce scriu aici dar și pentru cititori. Dacă mă întrebați pe mine, provocările și temele, cuminți ori îndrăznețe, sunt cam…”de fete”. Ceea ce-i bine, nu mă înțelegeți greșit, atâta doar că eu nu sunt fată și, de când am devenit tată, parcă mi-e tot mai greu să intru în contact cu latura mea feminină. Să luăm drept exemplu tema acestei luni: parfum.

Sigur, să ridice piatra acela care n-a fost tentat măcar o dată să bea apa de colonie ori after shave-ul unui prieten, în timpul unei petreceri studențești. Să ridice mâna acela care-și dorește ca toată viața să simtă doar propriul parfum pe pernă, dar, totuși, să-i ceri unui bărbat și bucătar să scrie un articol pe tema „parfum” e ca și cum ai desființa Legiunea Străină franceză și i-ai trimite pe toți la crescut viermi de mătase.

Da, aș putea să încep un text amețitor/siropos despre parfumul gutuilor de astă-toamnă sau despre cel al leurdei și năstureilor ce se pregătesc să iasă de sub frunzele veștede ale lizierelor cu miros de trufe negre. Aș putea să fiu azi un mic Radu F. feat. Otravă și să vă fac pe plac, să mă plimb cu suspinul pe sub ochii voștri până aș stoarce din ei o lacrimă primăvăratică. Ghici ce? N-o să fac asta. It’s not me, vorba lui Goethe.

O să vă mărturisesc în schimb despre viața de bucătar care se trezește dimineața (uneori la 4 sau 5), intră în bucătărie și începe să pregătească piese și subansambluri, așteptând năvala a 400-500 de oameni care vor veni azi să mănânce. Și vor veni timp de 6 ore fără pauză. Iar bucătarul, alături de colegii lui, de tovarășii lui legionari de coada tigăii, va transpira amar, va înjura duios la fiecare arsură, va inhala vapori de la cartofii prăjiți, fum de la grătare, aburi de la fierbătorul de paste, își va înmuia porii și punctele negre de fiecare dată când va deschide ușa cea mare a cuptorului în care se încălzesc coastele coapte. Toate mirosurile acestea vor intra în părul lui, în pielea lui, în fiecare cută, inclusiv în canalele lacrimare. Și vor ieși de acolo cu greu, după mult duș, multă săpuneală și iar duș. Cât despre haine, nici nu mai știi dacă să le arunci sau să mai dai o șansă mașinii de spălat. Par compromise, chiar dacă ai reușit să treci peste zi fără nicio pată pe veston sau pe șorț.

adi hadean1

Ăsta-i parfumul în care lucrăm noi, parfumul în care ne trăim jumătate din viața productivă, indiferent că gătim într-un pub sau într-un restaurant cu ștaif. Credeți că-i rău? Nu, nu-i atât de rău, chiar dacă pare. Rău e când colega nouă (și în grup și în meserie) intră în bucătărie purtând noul ei parfum, când colegul nou vine proaspăt bărbierit și mirosind a after shave ca o drogherie. Abia atunci devine rău și primejdios, pentru că bucătarii nu scriu articole de Radu F. Otravă, n-au timp să te pupe pe frunte și nu se dau în vânt după diplomație. Altfel, da, suntem bine cu toții, și după ce facem duș, devenim chiar prezentabili.

Foto: Adi Hădean

Adi Hădean
Adi Hădean

Știu ce am de făcut în fiecare zi pentru ca viața mea să fie așa cum îmi doresc și pentru a putea merge la culcare cu un zâmbet pe față.