Iubirea?

Întrucât derulăm ultimul weekend din februarie, era firesc să ajungem şi la cea de-a treia parte a temei lunii: “drink, dress, love”. Aşadar, iubirea…

M-am ferit de la bun început să scriu pe teme legate de amor sau să-l despic în vreun fel, deşi ar fi fost mult mai puţin solicitant intelectual. Orice siropoşenie îndulceşte cafeaua care însoţeşte lectura de dimineaţă şi mişcă ceva în sufleţelul aparent împietrit al receptorului. Şi cum multe acţiuni, ţeluri, poveşti, drame şi legături sociale se învârtesc în jurul acestui subiect, posibil că mi-aş fi făcut rost de un număr mai ridicat de vizualizări.

Multe doamne şi domniţe, căci, hai s-o spunem pe aia dreaptă, ele sunt prinse preponderent în asemenea iţe, abia aşteaptă să citească despre cum el a văzut-o pe ea în metrou, iar când privirile lor s-au întâlnit, toată magistrala de la Dristor până în Victoriei a trepidat grozav de la atâta fior. Sau despre cum cei doi aplică felurite tehnici de vânătoare, într-o interpretare stupidă – amuzantă, jucată în numele flirtului ori ce bine/ rău e să fii singur şi ce super/dezastru e să fii căsătorit, căci oricum ai lua-o, nu e ok. Dacă nu se poate o istorisire despre iubire, atunci e binevenit un sfat, un pont, cum să trecem peste problemele din cuplu, ce faci atunci când influenţa terţilor e prea prezentă, zece paşi cum să fii mai atractiv/ă pentru ea/el, hai măcar cinci, ceva acolo, o mână de ajutor.

3d-love-rainbow_1200

Din păcate, ba nu, din fericire, nu mă identific cu asemenea dezbateri, poate doar la un nivel persiflator. Iubirea e un termen cu mare greutate, care ar trebui rostit doar atunci când sentimentul este profund şi autentic. Frumuseţea acestei trăiri e că ea nu are nevoie să fie exprimată verbal, e intimă şi delicată, iar împărtăşirea sa e preţioasă şi depăşeşte orice ţine de superficial sau, mai rău, de comercial.

Putem s-o numim astfel doar atunci când iubirea pentru om e cam pe acelaşi nivel cu cea pentru pom, ca să zic aşa. Nu acea pasiune ce ţine de fluturaşii din stomac sau mai degrabă aflaţi cu două palme mai jos, nici comoditatea sau obişnuinţa instalate cu trecerea timpului, nici dragul purtat prietenilor sau simpatia faţă de un model de viaţă. Iubirea nu e selectivă, întrucât ţinteşte esenţa şi dintre toate te iubesc-urile, probabil cel mai real e cel al unei mame pentru copil, ea fiind capabilă să vadă dincolo de comportamentul urmaşului. Dar şi aici e loc de interpretare, însă nu o să dezvolt, tocmai pentru că risc să dezacordez corzi sensibile.

Love-image-love-36424658-2542-3358

Pentru a oferi iubire e necesar să fii capabil să nutreşti acest sentiment pentru tine, desigur nu la modul narcisist, să te iubeşti pentru ceea ce eşti în esenţă, dezgolit şi fără măşti, să te regăseşti şi să-ţi adori Sinele, care deopotrivă sălăşuieşte şi în ceilalţi. Egal. Oare câţi pot să facă asta? Eu una, nu. De aceea nu am cum să povestesc despre iubire, doar despre un concept valoric la nivel de drink & dress şi chiar dacă aş reuşi s-o cuprind cândva, probabil ar fi de prisos s-o descriu, ci mai degrabă aş vrea, firesc, s-o arăt.

Sursă foto: wolimej.com,  fanpop.com

Brînduşa Munteanu
Brînduşa Munteanu

Brînduşa aici, cu î din i, căci aşa era scrierea prin ’82. Numele e destul de ofertant, aşa că până în prezent am auzit o mulţime de diminutive şi derivate, toate dragi mie. Absolventă de Ştiinţe Economice, am practicat puţin meseria şi trebuie să recunosc că mi-a displăcut în mare măsură. Eram într-un punct destul de anost când destinul s-a sesizat şi m-a urcat în carusel, dându-mi o situaţie de viaţă extrem de delicată, care mi-a schimbat perspectiva asupra a tot ceea ce mă înconjoară. Şi bine a făcut!