Pentru Inima Maiestăţii Sale

Era pe la ceasul după-amiezii, într-o zi posomorâtă, când, revenind la masa de lucru, am observat faptul că poştaşul mi-a adus un plic mare, cu un scris frumos, care venise de undeva de foarte departe. Iniţial l-am lăsat neatins, copleşit fiind de gândurile unei zile în care demersurile mele nu îmi aduseseră satisfacţiile scontate. Sunt momente în viaţă când, pe lista dorinţelor tale, se aşterne parcă negura, dar de aşa manieră că şi cele mai frumoase visuri par a fi foarte departe de o minunată realizare, iar abdicarea de la orice gând optimist vis-à-vis de ele se prefigurează ca fiind cea mai raţională opţiune.

unnamed (3)Mi-a atras însă atenţia numele persoanei care binevoise a-mi trimite plicul cu pricina: Silvia Irina Zimmermann, membră fondatoare a Centrului de Cercetare Carmen Sylva al Arhivei Princiare de Wied din Neuwied. Cartea pe care am primit-o atunci, „Carmen Sylva. Regina poetă. Literatura în serviciul Coroanei” m-a trimis cu gândul la cineva care trebuie că e pasionat de eleganţa, nobleţea şi rafinamentul desăvârşit al Casei Regale a României. Pierzându-mă în lectură, am simţit că descopăr mai mult decât o carte. Povestea Reginei Binefăcătoare, care a trăit cu entuziasm şi chiar a suferit pentru cea mai „nesăbuită” dorinţă de pe lista aşteptărilor din sufletul ei, mi-a readus zâmbetul pe buze. Se putea altfel? Naraţiunea vorbeşte despre o Regină cu o Inimă de Aur care voia să aline toată suferinţa pe care o vedea în lume. Dar oricât de mult bine făcea, cu atât i se părea că lipsurile se adânceau. Nu avea destule posibilităţi ca să-i ajute pe toţi săracii, cuvintele ei nu aveau puterea să-i elibereze pe suferinzi de durerea lor, iar mâna sa nu putea vindeca toate bolile.

Într-o zi s-a rugat lui Dumnezeu cu o simplitate copleşitoare, cerându-i ca atunci când întâlneşte un om suferind, privirea ei să-l facă fericit, iar suferinţa lui să o poată lua asupra sa. Dorinţa i s-a îndeplinit, iar miracolele au început şi ele să curgă. Aceasta până într-o zi când Regina cu Inimă de Aur a remarcat cu disperare că, deşi a ajutat lumi întregi, nu îşi poate salva de la moarte propiul copil. După o lungă perioadă de agonie sufletească, ea s-a trezit din nou la viață. A înţeles că menirea ei în această existenţă nu este aceea de a transforma Pământul în paradis, în schimb putea să facă bine, să aline, să se bucure, să fie senină şi mulţumită, dar mai ales să răspândească pacea în jur. Lista dorinţelor frumoase din sufletul ei era din nou plină. Dedicaţia care se poate citi şi azi pe una din fotografiile sale, spune totul despre rafinamentul regal al unei inimi pentru care visurile cele mai încântătoare au tot continuat să se împlinească de fiecare dată: „Tot ce faceţi pentru cei nenorociţi – faceţi pentru mine! Elisabeta.” Sunt cuvinte simple, spuse cu tâlc, nu doar pentru cei care vor să înveţe graţia pe care o dă generozitatea inimii, cât şi pentru aceia care caută să-şi dea mult sens şi multă culoare vieţii. A fi mărinimos, a rezona la nevoile şi lacrimile celor din jur (văzute şi nevăzute) reprezintă începutul acelei înţelepciuni care te luminează, spunându-ţi cel mai încântător adevăr posibil. Indiferent dacă poartă purpură sau nu, marii Regi şi veritabilele Regine vor fi mereu pe bolta cerească şi doar inimile darnice, care cuceresc prin simplitatea şi şarmul lor răpitor, îi pot vedea strălucind în spatele celor mai splendide stele. Şi aceasta întrucât doar inimile galante, prin propriile comori lăuntrice, vor avea, pentru totdeauna, vocaţia Regalităţii, deci menirea unei Regine sau destinul unui Rege. Este chemarea pe care doar un aristocrat adevărat al spiritului o poate pune în practică cu precădere atunci când, pentru bucuria şi zâmbetele celor dragi, departe de a abdica în faţa greutăţilor vieţii, el îşi apropie lumi întregi, iar momentele de satisfacţie simţite laolaltă sunt trăiri cu adevărat regale la intensitatea cărora nu se poate spune decât:

Fiţi bucuroşi şi zâmbiţi ca tot ce ne înconjoară, cerul, soarele, pajiştea, pădurea, câmpia, pârâul care saltă vesel, râul care reflectă mii de raze, curcubeul, zâmbetul norilor de furtună la prima privire a soarelui. În zâmbet este pacea care cuprinde totul în jur (…)

Bucuraţi-vă! este urarea de Crăciun

Bucuraţi-vă! strigă natura,

Bucuraţi-vă! spune geniul care a cucerit pământul.”

(Din Carmen Sylva, Seelengespräche – Cuvinte sufleteşti. Traducere în română de Silvia Irina Zimmermann)

unnamed (2)

P.S. Mulţumesc, Silvia Irina Zimmermann, pentru pagini speciale şi, implicit, pentru clipe regale, trăite la maxim, întru amintirea Inimii de Aur a Maiestăţii Sale…

 

Attila Varga
Attila Varga

Sunt „călător în timp” de când mă ştiu, fapt pentru care am făcut o mare pasiune din a descoperi tot ceea ce este minunat şi atractiv în oamenii şi locurile de lângă mine. Dacă stau să reflectez în profunzime, chiar cred că am ales să urmez una din cele mai frumoase şi mai dificile provocări ale Vieţii.