Pentru ce să ieși în stradă?

foto_madalina mocanMădălina Mocan locuiește în Cluj, a participat la protestele din aceste zile contra proiectului de la Roşia Montană și este director executiv al Fundației Rațiu pentru Democrație. Puteţi citi mai jos mesajul ei cu privire la ultimele evenimente: proiectul de lege trimis spre aprobare Parlamentului, proteste şi situaţia de la Roşia Montană.

Am crescut cu poveștile bunicilor mei despre cum au pierdut totul, despre cum comuniștii le-au luat mai întâi recolta, apoi uneltele din gospodărie, iar mai apoi pământul. Pe urmă “i-au dat afară din casă”. Am ascultat de nenumărate ori cum bunica își amintea în detaliu ce luase cu ea în cele două ore cât avusese să-și facă bagajele, ale ei, ale bărbatului și ale celor două fiice. Bunicii mei au avut norocul să se întoarcă în casa lor, aproape un deceniu mai târziu, când cei care îî conduceau s-au mai îmblânzit o dată cu moartea tătucului Stalin.

Oamenii din Roșia Montană nu vor mai avea la ce să se întoarcă dacă satul lor va fi îngropat sub un lac de cianură. Dar mai dureros de atăt, oamenii din Roșia trăiesc cu aceeași neliniște care nu i-a părăsit pe bunicii mei vreodată:  aceea dată de un stat abuziv, corupt și slab. Un stat în care propriii cetățeni nu pot avea încredere că îi va apăra de nelegiuirea altora.

Proiectul de lege trimis spre aprobare Parlamentului de către guvernul condus de Victor Ponta  merge mai departe: legiferează abuzul prin reglementări care conferă dreptul unei entități private să exproprieze, să își stabilească ea însăși mărimea perimetrului de exploatare sau să relocheze monumente ale naturii. Și mai umilitor pentru mine, ca cetățean român, este că prin această lege statul  se obligă să re-emită autorizații către compania care exploatează în cazul în care aceastea ar fi anulate de către instanțe.

Altfel spus, guvernul pune justiția între paranteze într-un stat de drept. Si după aceea ne explică de ce era obligat să facă acest lucru. Pentru că altfel ar fi putut pierde într-un proces intentat de compania minieră pentru despăgubiri datorate neînceperii lucrărilor de exploatare. Aceeași companie care, mai bine de un deceniu, nu a reușit să îndeplinească normele prevăzute de legislația romanească și care a pierdut procese înaintate de campania Salvați Roșia Montană. Este inacceptabil ca un prim-ministru să își pună semnătura pe un astfel de document, indiferent care ar fi urmat să fie traseul acestuia sau raționamentul ministrului.

IMG_6210

Fiecare articol din proiectul de lege constituie un motiv de protest. Și lor li se adaugă prevederile cuprinse în  licența de exploatare și, din nou, eterna piază rea a autorităților publice din Romania, actele adiționale, toate recent publicate de un website de investigații jurnalistice din care aflăm că oricum statul nu va încasa nimic din dividente pană nu returnează datoriile pe care le are față de compania minieră.

Alături de ele, un infografic care a circulat astăzi pe rețelele de socializare mi-a amintit de unde a început totul: de la o licitație trucată petrecută în 1995, în care câștigătorul a fost anunțat înaintea anunțării licitației! Nu e de mirare că activiștilor de mediu li s-au alăturat în stradă și protestează cot la cot antreprenori, liber – profesioniști, economiști, manageri, cei care înțeleg prea bine cum corupția, “șpaga barosană” din sloganele care au răsunat pe străzile Clujului duminică, ne umilește ca societate și ca indivizi, pe fiecare în parte. Și alături lor nu puteai să nu remarci cât de diversă era mulțimea pentru care acest proiect de lege a fost prea mult. Că mineritul nu aduce prosperitate pe termen lung în comunitate, că va fi distrus patrimoniul, că economic statul nu are de caștigat, că politicienii au fost mituiți alături de o parte a presei, că garanțiile de mediu nu sunt convingătoare (sau nu sunt), că sute de ani de aici înainte în locul Roșiei va fi cianură și steril, că RMCG a manipulat opinia publică sau ca este un abuz declararea zonei ca monoindustrială, toate aceste argumente s-au auzit în stradă.

Acolo unde România își regăsește demnitatea cerându-le celor care o conduc să fie responsabili. Un “kilometru 0” pe care acum, învățând de la Piața Universității, am putea să îl marcăm uniți ca oameni liberi.

https://www.facebook.com/events/160518734150498/