Hot/Not despre sistemul medical din România

„România, minunată?” O întrebare grea din punctul de vedere al unui medic. Dacă ar fi să răspund ca om, aș putea foarte bine să dau răspunsurile binecunoscute de tipul: „Da! Avem oameni excepționali (românul are un suflet extraordinar; ospitalitate la cote înalte); Da! Avem zone idilice, virgine, apreciate de Prințul Charles; Da! Avem Delta superbă. Avem oameni deștepți, recunoscuți în lume și realizați acolo, avem tradiții păstrate extraordinar, avem talent, avem… femeile cele mai frumoase, avem medici buni, cu pregătire de excepție, cu suflet, medici care încă mai învață pe ”oameni”, nu pe manechine sau în cuști în care se „crează” un caz, o situație (drept este că majoritatea acestor medici tineri nu sunt în țară, dar sunt români și suntem mândri de ei), avem peisajele montane care îți taie respirația, avem cântăreți magnifici, de operă și de muzică pop, și câte și mai câte…”

Din păcate, eu – o persoană pozitivă în general, nu mă pot raporta la aceste lucruri, nu găsesc ceva din punct de vedere medical care să mă determine să raspund DA: România e minunată. Nu mă pot raporta la mica ramură pe care o practic: nutriția. Ea se adresează din păcate, unui număr mic de pacienți, la un cabinet particular, care în general este perfect dotat, elegant. Ai timp suficient pentru pacientul tău, oamenii sunt preocupați să fie sănătoși, să arate bine și în general au posibilitațile materiale să facă asta. Dacă m-aș putea raporta doar la acest aspect, aș spune cu tărie că România este minunată din punct de vedere medical.

fab f

Lucrez însă la un cabinet de „stat”, de medicină de familie – pediatrie. Aici îmi desfășor activitatea principală. De doisprezece ani vin în contact cu sistemul de sănătate românesc și am trecut prin diverse etape, spun eu cu mintea deschisă, neblazată de rutină… încă. De multe ori însă, este frustrant și îmi este rușine de ceea ce trebuie să fac. Îmi place să lucrez cu copii, mă străduiesc să fac cum știu eu cel mai bine, mă străduiesc să fac cât de mult pot, în limita competenței pe care o am (nu ascund asta). Copiii mă plac, zic eu, vin la mine cu plăcere, ceea ce e mare lucru. Ei știu că primesc mici „cadouri” atunci când vin la mine, am o relație bună cu părinții, dar … ce folos? De multe ori ești efectiv restricționat de legi, recomandări absurde, care te împiedică să-ți desfășori actul medical așa cum ai vrea și te doare: trebuie să refuzi omul, să-i ceri bani pentru ceva ce nu este logic, să nu poți efectiv să-l consulți la timp, să-ți strici relațiile cu prietenii din cauza lipsei de timp, pierzându-și până și respectul de sine.

fab inima

Relația dintre noi, medicii este un haos. De vină este în general sistemul, încă nepus la punct, după atâta vreme… Cine suferă până la urmă? Pacientul! Omul! Păcat.

Aș putea vorbi despre frustrările pe care le am, problemele din medicina românească ore în șir. Mulți au trecut prin asta, sunt sigură.

Am și lucruri bune de spus: există mulți medici care gândesc și procedează ca mine. Oameni cu inimă, care își dau interesul, respectă pacientul și crezurile pe care le-am însușit în facultate. Colegi dedicați, instruiți, colegi care fac „numai Medicină” cum spun eu ( își petrec viața în spital, la gărzi, la salvare, la SMURD) , colegi care, așa cum ajung eu să le spun pacienților mei mai suspicioși: „Chiar vă vor binele, nu toată lumea este împotriva dumneavoastră „. În general colaborez cu astfel de doctori, am încredere în ei și asta îmi ridică moralul. Sunt mândră atunci când mi se confirmă un diagnostic mai dificil, sau când primesc feedback-uri pozitive din partea colegilor specialiști. Asta îmi arată că poți să faci ceva și în medicina de familie, că nu ești doar un „scrib”, un blazat.

Îmi pare rău dacă articolul meu v-a lăsat cu un gust amar. Nu acesta a fost scopul. Am vrut doar să vă sensibilizez, atât cât am putut, cu problemele unui medic încă interesat de ceea ce se întâmplă cu pacientul lui.fab disney

Eu cred în continuare că fac treabă și după ce îmi șterg amarul din suflet, pornesc din nou la drum. Văd partea bună: copilași inocenți care vin la consultație, cu drag, ca la doctorița Plușica, copilași care îmi aduc desene cadou, care mă apreciază, pe care îi alin pentru moment. Mă încarcă cu adrenalină – așa funcționăm optim. Cei care sunt nemulțumiți, care strigă, care își spun temerile, cei care pleacă … Asta este. Momentan merg mai departe și sper într-o perioadă mai bună în care să spun cu toata inima, ca medic, “Da, România este minunată.”

Surse foto: animationmagazine.eu, depici.ro, rfi.ro

Sandra Mureşan
Sandra Mureşan

Sunt Sandra Mureşan, medic primar, consultant nutriţie şi remodelare corporală şi masterand la Facultatea de Nutriţie. Sunt căsătorită şi am o fetiţă de 8 ani. Lucrez la cabinetul meu de medicină de familie şi la Clinica Novia. Sunt o persoană care crede în iubire, frumuseţe şi bun simţ.