Spectacole din a patra zi de FITS

Proaspăt ajunsă la Sibiu, la a 20-a ediţie a festivalului de teatru, despre care trebuie să ştiţi că este al treilea ca amploare din lume, am vrut să ajung la cât mai multe spectacole. Poate pentru a recupera, că era deja a patra zi de festival sau poate de dor. Şi-am reuşit.

Moarte şi reîncarnare într-un cowboy

Spectacolele lectură au intrat de anul trecut în programul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu şi promovează atât textele dramatice ale unor regizori contemporani, cât şi studenţii de la actorie din anul I din Sibiu, îndrumaţi de Bogdan Sărătean. În fiecare zi, de la ora 15:00, la Librăria Humanitas are loc câte un astfel de spectacol. Luni am văzut “Moarte şi reîncarnare într-un cowboy”, de Rodrigo Garcia, tradus de Luminiţa Voina-Răuţ. Regizorul argentinian se defineşte singur prin această scriere, despre care nu puţini sunt cei care se întreabă dacă e teatru sau literatură. Invitate la spectacol, Miruna Runcan şi Andreea Dumitru au confirmat, este altfel, dar e teatrul, însă, precum spunea Miruna Runcan, “tipul acesta de text prinde mediul teatral românesc nepregătit”. Regizorul, prezent şi el la Humanitas, s-a bucurat de companie… de actorii foarte tineri, care studiază pe lângă clasici, şi astfel de texte, dar mai ales, de faptul că spectacolul s-a desfăşurat între cărţile de economie şi cele de religie, iar Heidegger privea din spate. “Încerc să fac un teatru care să aibă capacitate de sugerare, unul ofensiv, cu o libertate pe care publicul nu o are în realitate”, a precizat Rodrigo Garcia.

IMG_9013
foto: Diana Câmpean

The Table

O masă, patru scaune şi patru domni aşteptaţi îndelung. În a patra zi de festival, la Teatrul Gong am avut parte de un concert atipic cu sunete nemaiîntâlnite, venite dintr-o masă şi din măiestria artiştilor polonezi: Michal Litwiniec, Pawel Czepulkowski, Igor Gawlikowski, Marek Otwinowski. Timp de o oră masa dotată cu dispozitive ultrasensibile care să detecteze şi să amplifice cele mai fine vibraţii s-a transformat în instrumentul preferat al tuturor celor prezenţi. “A fost genial! Pe ăştia dacă îi pui pe o scenă mare, îţi pot cânta orice… rock, muzică electronică!”, spunea un domn la ieşire, foarte încântat de spectacol. Aş putea spune că da, asta e libertate prin muzică, detaşarea de instrumentele şi sunetele convenţionale, care devin banale şi apelarea la cele mai năstruşnice modalităţi de creaţie muzicală.

the-table-KARBIDO-foto-KARBIDO-0008

Lacrimi Limpezi, Ape Tulburi

Seara cu teatru s-a încheiat cu un spectacol de dans, la Teatrul Naţional Radu Stanca. Compania belgiană Thor / Thierry Smits, cu şapte dansatori şi trei muzicieni, au umplut teatrul din Sibiu. E dans contemporan, melancolic,  cu un început uşor “gâfâit”, continuat printr-o scăldare prin apele tulburi. Cel puţin în ochii mei (care se chinuiau să rămână deschişi), spectacolul a fost salvat, pe lângă muzică, de sincronicitatea dansului, dansatorii fiind foarte talentaţi.

clear-tears-troubled-waters-CT-foto-fabienne-louis-0002

Sursa foto: sibfest.ro

Diana Câmpean
Diana Câmpean

Am terminat jurnalismul și, deși ar fi putut să “mă termine” și el pe mine, mereu am mers mai departe mânată de gândul: “eu vreau să scriu!”. Și cel mai mult îmi place să scriu despre oamenii sinceri, despre cei care surprind și prin cele mai mărunte gesturi, cei care trec împăcați cu ei prin viață și care știu să viseze fără șovăieli.