Avida Dollars – Geniala sinceritate a lui Salvador Dali

Mai mult decât banii, a iubit-o doar pe Gala, zeița, muza, adorata. Pasiunea pentru ea poate fi eventual comparată doar cu venerația propriului geniu.

Excentric, megaloman, original până la limita delirului, teribilist, anarhist, provocator, risipitor, exhibiționist. Devorator de viață, explorator de vise și tenebre, a metamorfozat Timpul. În arta lui se oglindesc secole întregi de pictură, sculptură, arhitectură. A văzut viitorul, l-a profețit prin imagini halucinante. Prezentul în care a trăit l-a valorificat la maximum. A simțit rapid că industria de divertisment urma să devină o reală religie a secolului  20. A produs opere de artă de lux și le-a vândut foarte scump. Își declara cu patos interesul pentru bani, dorința și bucuria de a fi (cât mai) bogat.

A creat și a trăit în afara moralei, dar este iubit chiar dacă multe dintre gesturile sau vorbele sale au fost scandaloase. S-a raportat la lumea întreagă ca la o scenă largă pe care să expună, să se expună.

Și o lume întreagă e fascinată de el. Își spunea Divinul. Salvador Dali.

L-am regăsit recent, la el acasă, aproape de Barcelona, în Figueres. Muzeul Dali, un univers halucinant: 22 de camere decorate după indicațiile lui Dali, cu opere de-ale lui, cu desene și schițe inspirate din operele lui sau din colecția lui personală.

Desprinsă dintr-un tărâm fantastic, clădirea e plămădită parcă din toate fetișurile, obsesiile și fantasmele daliniene. Dincolo de zidul roșu ornat cu ouă uriașe, pășesc într-un decor suprarealist în care totul este posibil. În care imposibiliul devine probabil iar probabilul, interpretabil.

poza 1

În curte mă întâmpină un Cadillac tras de o Venus supraponderală. Alături crește un turn de cauciucuri în vârful căruia a naufragiat o barcă. De la ferestrele îmbrățișate de iederă salută manechine aurite, replici cu mâinile întinse ale statuilor de Oscar.

[easyrotator]erc_85_1367387639[/easyrotator]

Fiecare încăpere e aparte și surprinzătoare.  Nimic nu e ceea ce crezi, iar ceea ce vezi e ceea ce tu însuși creezi.  Fiecare privire generează un alt sens, fiecare pas poate înșela privirea sau poate deschide un alt orizont. Jocuri de „trompe l’oeil”, oglinzi și holograme.  Dali s-a jucat cu propria casă, cu propria minte, se joacă și cu imaginația noastră. Lucrările sunt adevărate lumi în care te invită să intri și să încerci să le descoperi secretele. E totul permis, e totul întâmplabil aici.

În încăperea centrală, Palatul Vântului,  privesc cu emoție spre cerul pictat care spune povestea unui univers creat din adorație. Acolo, în seninul strălucitor, s-au intersectat două spirite mari, Gala și Dali, suflete pereche și s-au înălțat prin cerul suprarealist în cel mai înalt plan al existenței, atât de sus, încât li se mai văd doar tălpile de uriași. Iar înspre noi, prozaicii, curg ceasuri moi. De pe pereți sau poate din cer coboară elefanți cu picioare lungi, vegheați de-o Venus care-și ține gândurile în sertare.

poza 5

Gala e izvorul creației, ancora viselor și a fanteziilor lui. Gala e geniul lui creator, de aceea multe lucrări sunt semnate Gala Salvador Dali. Gala e omniprezentă și dominatoare.  E imortalizată în chip de Fecioara Maria sau Galateea Sferelor. Nudul ei privind marea, privit de la o distanță de 20 metri, se transformă în portretul lui Abraham Lincoln.

poza 6

Sunt într-un univers halucinant, imaginația mi-e inflamată de simboluri, sensuri și culori, propriile temeri și semințe de vis. O privire fugară printr-o găurică din zid îmi servește o felie de paradis în care s-a strecurat, nu știu cum, un ursuleț de pluș. O cameră e de fapt un portret. O canapea în formă de buze, două imagini ale Parisului în loc de ochi, un șemineu în chip de nas și o cortină blondă care încadrează fața. O privire dintr-un anumit unghi o dezvăluie pe Mae West.

poza7

Sunt în casa lui, în povestea lui, în jocul lui, copleșită de spiritul lui. Nu-mi mai dau seama dacă eu m-am plimbat prin capul lui sau el prin capul și sufletul meu. În orice caz, deodată realizez că mă aflu literalmente în zâmbetul lui și calc atent să nu-i strivesc vreun dinte suprarealist, care mă pot aștepta să răsară brusc din parchet.

E atât de prezent în tot, încât aproape mă aștept să-l întâlnesc. Încălțat cu pantofi de lac, savurând un pahar de șampanie și poate niște caviar. Poate e în camera cu bijuterii. Care par vii. Se mișcă, se transformă, depinde de unde și cum le privești. Fiecare șoptește o poveste luxuriantă. Îmi zâmbesc buze de rubin cu dinți de perle, un ochi de safir plânge un diamant. Aurul miroase a petale de pe-o tulpină rafinată de floare. Ma emoționează alchimia iubirii – amuleta Gala-Dali.

[easyrotator]erc_26_1367388516[/easyrotator]

Mă îndrept spre ieșire cu inima pulsând exuberanță. În ultima încăpere, magic moment, geniul se materializează din eter. Îmi zâmbește sfidând conveniențele. Și-a anagramat numele, l-a turnat în aur și-l poartă dezinvolt, la gât, ca talisman- Avida Dollars.

Îi zâmbesc și eu. Și îl admir. Îi admir arta, îndrăzneala și sinceritatea. Sinceritatea cu care dărâmă tiparele.

Din magazinul de suveniruri nu-mi cumpăr nimic. Am primit un dar prețios deja, care mă bine dispune – gândul că dragostea și banii nu sunt antagonice, că abundența nu are neapărat valențe vicioase, păcătoase, că talentul cu caviarul și șampania nu se exclud reciproc și, un în ultimul rând, că atunci când logica se împotmolește, lumea nu se sfârșește, ci se deschide o poartă spre o nesfârșire de posibilități noi. Că e drept să ne bucurăm de propria valoare și e just sa fim însetați. De dragoste, de viață, de orice ne aduce bucurie și ne face traiul frumos.

 Articol semnat de Oana Pele

sursa foto: salvador-dali.org