In vino…

Delia Banga e sommelier și negustor de vinuri. De fapt, e mai mult de atât. E un negustor de povești dizolvate-n licoarea lui Bachus. În magazinul ei am găsit un soi de normal care mă face să revin destul de des. Pesemne asta caut în viață, acasă, la muncă, în troleibuz sau în parcurile orașului. Normalul e atât de rar azi, încât a devenit extraordinar. Așa, ca Delia. Am ținut-o din treburi o jumătate de ceas și am aflat lucruri de mirare pe care le împart cu voi aici.

delia1

Care e prima sticlă de vin pe care ai păstrat-o?

Prima sticlă pe care am păstrat-o, a fost când am împlinit 18 ani…

Ce vin era?

Uite, să fiu cinstită, ştiu şi ce vin era, era o Fetească Regală, cupaj cu Muscat Ottonel, de la o firmă mică din Moldova noastră, nu din Republica Moldova. Am păstrat-o pentru că mi-a fost oferită cadou de colegii mei de la radio, că pe vremea aia lucram DJ la un radio…

Ce radio?

Radio Terra Piatra Neamţ. Şi era într-o butelie închisă la culoare, verde închis. Nici n-am mai văzut firma aceea pe piaţă. Am şi băut vinul, la 10 ani după. Am păstrat vinul în pivniţa părinţilor mei şi când m-am mutat în Cluj am adus-o şi am băut-o cu prietenii mei. Şi aşa s-a nimerit, că a fost la 10 ani după… la 28 de ani am băut vinul ăla.

Sticla goală o mai ai?

Dacă stau să mă gândesc bine cred că pe undeva pe la soacră-mea o am. Că la ea acasă am băut-o. Şi a fost chiar după nunta mea, a doua zi. Şi deja ştiam mai multe despre vinuri, aşa că mi-am pregătit-o, am răcit vinul, l-am ţinut 48 de ore în poziţie verticală să se ducă depunerile, am deschis-o seara şi am băut-o a doua zi la prânz.

Un ritual întreg!

Da, un ritual întreg. Când am păstrat-o, n-am știut exact de ce, dar până la urmă s-a dovedit o decizie foarte bună pentru că Muscatul avea rest de zahăr şi s-a păstrat destul de bine. Vinul a fost chiar foarte plăcut la băut. Aceea a fost prima sticlă de vin pe care am şi păstrat-o, pe care mi-am dorit s-o ţin pentru mine. După care lucrurile au fost foarte simple, am circulat, am luat contact cu mulţi oameni. Acum doi ani când mi-am numărat vinurile, mi-am făcut un caiet cu vinuri, am catalogat vreo 300 de etichete. Sunt vinuri din care mi-am păstrat şi două trei cutii.

Şi-acum câte vinuri ai? Tu, ale tale, pe care nu vrei să mi le vinzi mie, de exemplu?

Ale mele, pe care nu vreau să ţi le vând ţie, sunt tot vreo 300, cam ăsta e numărul, pentru că le schimb.

Sunt vinuri din toată lumea?

Da, sunt vinuri din toată lumea, din locurile unde am călătorit, vinuri pe care le-am primit în schimb profesional. Mie-mi place şi să dau la schimb, de aceea, din vinurile care-mi plac, am întotdeauna două-trei cutii. Tocmai pentru a putea face şi schimb. Eu n-am colecţionat timbre când eram copil şi cred că asta o plătesc acum. Şi aşa, la evenimentele importante din viaţa mea e frustrant să deschid o butelie de vin, să-mi pice tare bine şi să nu mai am alta. De obicei am cel puțin două butelii dintr-un sortiment.

crama 2

Ce fel de vinuri preferi?

Îmi plac toate vinurile.

Nu le colecţionezi pe toate. Adică nu-ţi doreşti să ai toate vinurile aproape de tine.

Nu. Îmi plac în special vinurile roşii seci, puternice, grele şi am eu o “vrăbiuţă”… îmi plac vinurile tinere, să le iau după potenţialul pe care mi-l promite vinul respectiv, ca după aceea să am şansa să-l mai încerc. Şi să văd dacă îmi confirmă şi peste câţiva ani ceea ce mi-a promis atunci, povestea pe care mi-a zis-o vinul la un moment dat.

Ai aceeaşi relaţie cu vinul pe care o are un viticultor cu via lui. Că şi la vie e la fel. Ai nişte aşteptări, dar e nevoie să treacă nişte ani pentru ca via să confirme.

Da, aşa e. De multe ori, dacă-mi pică mie bine un vin, atunci nu mai contează foarte mult dacă e sec sau demisec, chiar demidulce, am vreo două sau trei sortimente. Îmi place să le am şi la mine. Uite, am să-ţi dau un exemplu, când a apărut Feteasca Neagră 2008, Eclipse şi Ancestral, mie mi-au plăcut foarte mult vinurile astea. Nu erau încă lansate şi etichetate şi mi-am cumpărat întâi pentru mine, după care am adus şi-n vinotecă. O plăcere deosebită am avut când am gustat Tămâioasa Românească pe sec, 2009, de la Aurelia Vişinescu. Am avut ocazia să le degust la ei în cramă. Tocmai se făcuse cupajul pentru White Artisan unde intră Tămâioasa Românească, şi discutam cu directorul lor de vânzări “Alex, îmi place foarte mult tămâioasa asta”, “Tu, n-avem ce să facem cu ea, că nu putem îmbutelia decât 1000 de sticle”, “Ok, sunt ale mele”, am zis. 1009 sticle au fost, prima Tămâioasă Românească pe sec pe care a avut-o Aurelia Vişinescu şi eu am luat-o toată pentru cramă şi am şi vândut-o.

Românii redescoperă vinul sau e doar o modă care o să treacă?

Eu sper că n-o să treacă. Şi chiar cred că nu e o modă. Când m-am apucat eu de comerţul cu vin, noi am fost contra curentului, pentru că trendul şi majoritatea magazinelor de specialitate erau pe vinurile de import. Ori eu, şi atunci, şi în ziua de astăzi, am limitat prezenţa vinurilor din import în crama mea cam la 20-25% .

Ai de unde să alegi?

Din ce în ce mai mult, da. Dacă în 2008 la 3-4 luni de când deschisesem, încă mai aveam jumătate din rafturi goale sau acoperite cu vinuri în care nu credeam neapărat, acum nu se mai întâmplă asta. Şi nici atunci nu s-ar fi întâmplat dacă am fi avut noi mai mult timp să batem cramele mici. Dar acum chiar nu mai este o problemă.

crama 6

Cât de scump e un vin scump?

Cât de mult nu-ţi permiţi să-l plăteşti.

Bun răspunsul ăsta. În crama ta care e cel mai scump vin?

Asta e o întrebare pe care o tot aud şi la care nu ştiu niciodată să răspund.

Nu e neapărat relevant, ci doar o curiozitate.

Ok. Încă mai avem acces la colecţia de vinuri a staţiunii de cercetare de la Miniș, Arad. Ei mai au în colecţie vinuri din 1926. Despre ele am putea spune că sunt nişte vinuri scumpe. Dar sunt scumpe pentru că sunt privite ca niște obiecte de artă. Nu te gândeşti niciodată să bei un tablou sau o bijuterie care-ţi place.

S-ar putea să întâlnim şi ciudaţi care se gândesc să bea câte-un tablou din când în când. O întrebare care mi se pare mie mai importantă decât cea cu cel mai scump vin… cât de ieftin e un vin decent astăzi? Pentru că merg într-un supermarket – cei mai mulţi dintre consumatorii români se duc în supermarket – și găsesc un vin la 6 – 7 lei. Ce spune asta despre vinul acela?

Trebuie să-l întrebăm pe producător.

Te întreb asta pentru că cei mai mulţi dintre consumatorii români se orientează după preţ, în primul rând.

Eu sunt absolut de acord cu asta. Atâta că raportul calitate-preţ trebuie să fie cât mai aproape de realitate. Şi dacă ne gândim la ce înseamnă realitatea, un dop de calitate bună e undeva la 0,5 euro, o etichetă cu design bun e tot la 0,3 – 0,5 euro, plus o butelie bună şi aici deja am ajuns pe la vreo 6 lei şi n-am pus în calcul producţie, transport, nimic altceva. Şi-atunci… cât de mult vrea să se prostitueze cineva?

Dacă vrei să bei un vin decent?

Hai să-ţi zic cum aleg eu un vin într-un loc în care nu am ocazia să-l gust. Pentru un vin din Europa, urmăresc să fie butelia cât mai închisă la culoare, chiar dacă vinul este alb sau rosé, pentru că asta înseamnă că producătorul a fost interesat să îşi protejeze vinul în timpul păstrării. Mă uit la adâncimea găurii de decantare (adâncitura de pe fundul sticlei, n.r.), mă uit la calitatea etichetei şi a capişonului. Cer informaţii pe cât posibil asupra calităţii dopului, pentru că, dacă e un alb sau rosé, n-o să mă deranjeze dacă are dop de silicon, dar dacă are mai mult de trei ani o să vreau să fie dop de plută sau cel puţin de conglomerat.

Care e diferenţa?

Dopurile de silicon, în Europa sunt preferate la vinurile destinate consumului imediat, adică în primii trei ani de la îmbuteliere. Poţi să ai un vin foarte bun dar care să nu se preteze la păstrare şi-atunci producătorul să opteze pentru varianta asta, plus că elimină apariţia defectului de dop, care pe mine personal nici măcar nu mă deranjează, că este absolut normală o incidenţă din asta. Dacă lucrezi cu produse organice este normal să se întâmple la un moment dat sau altul şi defecte. Ţinând cont de toate astea şi mai ştiind că o medie pentru ambalare decentă e la 6, 7 lei, sub 15 lei nu prea găsești un vin decent.

Şi dacă vezi un dop de silicon la o sticlă de vin ar trebui să te gândeşti că producătorul lui ştie că vinul lui nu merită să fie păstrat 6 sau 7 ani?

Nu, eu mă gândesc la faptul că producătorul îmi recomandă ca, pentru a mă bucura la maximum de acel produs, să-l consum în primii trei ani. Asta-mi transmite, nu că nu pot să-l păstrez, că sigur acelaşi producător are şi game cu dopuri de plută pe care mă îndeamnă să le păstrez

În ultima vreme am văzut destul de de des vinuri cu screw-cap? Care e istoria lor?

Din ce  ştiu eu, Lumea Nouă abordează sistemul ăsta sau ei au impus trendul ăsta pe piaţă, tocmai pentru că au dat pieţei vinuri destinate consumului imediat, la preţuri de obicei mult sub cele din Europa tradiţionalistă… sunt vinuri absolut decente, foarte bune, dar destinate consumului imediat. Pentru mine e aceeaşi percepţie, îmi spune să-l beau acum, că acum îmi arată ce ştie.

Cum fac oamenii ăştia să trimită în toată lumea vinuri atât de ieftine? Producţii mari, rulaje mari? Sau… îi ajută bunul Dumnezeu?

Din ce am aflat eu… îi ajută bunul stat. Au subvenţii foarte mari pentru promovarea agriculturii. Nu neapărat exclusiv pe producţia viticolă, dar şi pe producţia de legume-fructe. Sunt subvenţii mari, nu ştiu dacă sunt oferite chiar de stat în sine sau cu ajutorul altor guverne. Dar au subvenţii mult mai mari decât sunt în Europa.

Ai vreun vin acum în colecţie, pe care crezi c-o să-l ai lângă tine şi când o să ai 70-80 de ani?

Sper. Am un Alma de Tobia de 2004 din Rioja, este unul dintre vinurile mele de suflet (deşi este un vin din import, iar eu iubesc vinurile româneşti). E cupajul cu care eu am luat contact acum cinci ani şi pe care mi l-am dorit în colecţie, l-am vânat pentru colecţie pentru că m-a impresionat. Din vinul acela am avut un carton de şase, mai am două sticle şi tot timpul le mut locul în altă parte, să nu le găsesc (râde).

crama 10

Vinurile care sunt lângă noi, Anima 3 Fete Negre şi Ancestralul de la Basilescu, care e istoria lor?

Feteasca aceea neagră de Basilescu de 2008, pe sec, îţi ziceam că mi-a plăcut. După ce a ieşit pe piaţă s-a epuizat stocul în trei luni de zile. A fost şi este pentru mine, în continuare, un vin de referinţă. A fost considerată, în 2009, cea mai bună Fetească neagră, de la cea pusă pe piaţă de Aurelia Vişinescu în 2003, cred. Şi 3 Fete Negre… asta e ediţia 0.0, între timp a apărut şi ediţia 0.1. L-am păstrat pentru că are mai mult baric decât ediţia nouă. Aurelia Vişinescu e cunoscută drept mama Feteştii Negre în România, ea, la Cramele Halewood, a făcut prima Private Reserve şi, cu vinul acela, a schimbat total trendul pentru vinul roşu din România, a înclinat balanţa în favoarea soiurilor româneşti. Acum, majoritatea producătorilor dacă nu au, îşi doresc în cultură Fetească Neagră, au început mulţi să caute să reînvie soiuri autentice româneşti. Și încă mai este loc.

Foto: Adrian Hădean

← Plăceri vinovate - chocolate lava cake În alb şi negru →
Adi Hădean

Adi Hădean

Știu ce am de făcut în fiecare zi pentru ca viața mea să fie așa cum îmi doresc și pentru a putea merge la culcare cu un zâmbet pe față.